Din ciclul : Ce nu faci la timp te apuca mai trziu,
nu prea am dormit asta noapte ,
m- au framantat ganduri negre,
mai bine ma framantai tu. ..
Ce pot sa-ti spun despre atractia pe care o simti pentru mine ??
Zoologia a mai facut progrese, dar omul ramane o enigma.
De exemplu eu, de exemplu tu,
pe zi ce trece facem colectie de amintiri sub pleoape .

Imi lipsesti ca o taiectorie in vid,
imi lipsesti pur si simplu.
……………………………………………………………………………….....................
Din ciclul: Ne este dor de dumneavoastra, ca unui zid de o fereastra,
faci contrabanda cu mine,
in sensul ca ma iei langa tine, ma treci clandestin granita.
Oricum, chiar si cu taxele vamale la zi, tot interzisa iti sunt…
Fapt pentru care, te rog, vreau sa transformam dragostea intr-o retragere
in sine ( cu torte).
Poate reusim sa ramanem adevarati.
Deocamdata imi esti ca un halou energetic si subtil…
……………………………………………………………………………..

Dorul meu cu mainile legate,
dincolo de tine este totusi viata cea de toate zilele
de care mi s-a urat
si daca viata nu este un rasfat,
iar noi patinam pe aparente,
atunci sa continuam sa vindem bilete la balul aparentelor ?
Nimic din tot ce am nu ma mai doare,
practic ma doare ce nu am,
cand emigrez in mine insami sunt un ghiseu al durerii,
( vorba poetului).
………………………………………………………………………………
Poate ca este o dementa trecatoare pe care o revarsam in scris.
Poate o aripa de inger se abate din cand in cand asupra noastra.
Desigur, suferinta e inclusa in pret.
Dar ia si tu partea buna a lucrurilor, suferinta inseamna evolutie.
Asa ca nu trebuie sa te simti invins de mediocritate, invins ca esti in viata.
Caci Dumnezeul mamii ei de viata….
……………………………………………………………………………….
Cateva zile m-am simtit ca un pulover dat la haine vechi
cu stapan cu tot…
Imi amorteste mana stanga, fumez prea mult.
M-as lipi de tine ca sa innebunesti putin…
Esti ca un camp de mine, trebuie sa te mangai cu mare atentie…m-as topi sub taisul verde zimtat al intrebarilor pe care le citesc in ochii tai,
intr-un asfalt de dor la picioarele tale.
Lasa-ma sa te leg cu firul de matase al gandurilor mle,
sa te aduc langa mine si grija sa-mi fac,
daca ma mai placi, daca ma mai vrei…
Sa ma pierd in zambetul tau si sa te gust asa cum pun melcii limba pe frunze pentru ultima oara,
sa te vindec de mine, iar blitzul ochilor tai
sa pastreze imaginile pentru a le derula mai tarziu.
Te-as lega la ochi cu o funda de petale strivite…

( asta e stilul tau, na, ca m-am molipsit).
………………………………………………………………………………
Scriu in lumina ranii care-mi esti ( afectiunea este oare tratabila?)
La ce bun ca te astept sa vii, doar ca sa iti spun sa pleci, cu ce putere ?
M-am vazut in ochii magdei ca in luciul unei baionete…
Am un confort nervos de nu se poate, as imbolnavi de nervi pana si o statuie.
Am toate elanurile posibile,
plus un zambet trist care le anuleaza.
Stinge, te rog, veioza nocturna din creierul tau, linisteste-te, nu trebuie sa faci ceva pentru mine. Pastreaza starea de veghe pentru lucrurile mai importante ale zilei.
Este chiar asa mare plictiseala acolo ?
………………………………………………………………………………
Tot ma intrebi de mine, vrei sa ma citesti, sa dai o fila, doua…
mi-e rau, am rau de mine insami.
De ce din tine vreau sa ma resorb ?
Am mintea obosita de intrebare
si gura obosita de raspuns,
te vreau in transeea sistemului meu de aparare
unde ai drept de aterizare si survol…
agitat si captiv ca un pastrav in paraul meu de munte….
ma vrei ? ( bezmetica la etaj si vraiste la parter)
……………………………………………………………………………….
Ma bucur cand citesc soaptele tale de dragoste, te-ai strecurat in sangele meu ca o otrava
care ma face imuna la alte mangaieri.
Eu sunt pacientul si tot eu sunt de garda
zborului tau cu mine in el…
M-ai legat de tine, cum ai reusit?
Ar fi posibil sa ma uiti, ca sa ma uit si eu ?
Pe buze mi-a murit cuvantul pe care vroiam sa-l spun, ceva legat de viata in rate pe care o ducem. Nu am puterea sa te gust astazi, sunt amara ca o cafea cu zaharul alaturi….
……………………………………………………………………………..

Igenunchezi pe mine asa cum valul face trup comun cu tarmul
si ploua peste noi cu stropi de regasire…
Ma desprimavarez cate putin
si-mi curg cuvintele in care ma desfac
si roua in care ma transform, sub arsura gurii care ma cauta,
pentru a ma sorbi din miezul de foc al ispitei care sunt.
N-as mai fi fost….
……………………………………………………………………………
Este ceva ca o primavara dezamorsata care se prabuseste in noi
si odata cu noi,
pentru ca m-as duce la capatul lumii sa ma intind
pe pajistea verde a ochilor tai si sa-mi reazem tamplele pe pieptul tau, oricand, oricum si contra tuturora.
Cu o narcotica dulceata as vrea sa te aprind
peste puterile inchipuirii tale, sa-ti culeg sarea de pe umerii nadusiti,
sa te simti devastat, sa te simti infinit si geamatul din suflet si din carne
sa curga in mine iradiind in sfarcuri….
………………………………………………………………………………
Intr-o simfonie a pierderii de sine omenesti,
captiv intre dragostea pentru o singura femeie si daruirea pentru toate celelalte,
tu imi strivesti sarutul, incendiat de dor…
Incep sa mor si curg pe tine cand fructul dulce in maini ti se despica…
cand din fluidul lui vital tu te hranesti…
Sub lava rugilor fierbnti, ma inlantui de tine ( cu ganduri cuminti) .
Saruta-mi gatul, gata pentru streang…
Cu ochii dilatati vreau sa te gust, sa simt nisipul desertului, in tropot de cai in galop asiatic…
.Ma lasi sa extrag radacina patrata din tine,
dupa care acele porti se deschid si intri maiestos,
ca un calugar care are libera trecere la vamile cerului…
si in sfarsit dau ochilor dreptul sa vada de la inceput.
Ma arde aerul din jur
ca te-am avut …
…………………………………………………………………………
Iubirea mea pentru tine e un salt mortal fara termen de garantie.
Am ajuns sa agonizez , e clar ca m-am tampit.
Ma simt vinovata ca ti-am scris, te-am agitat dincolo de un punct permis si tratabil.
Vreau sa cred ca e doar o otrava de primavara care pulseaza in sangele tau. Intr-adevar se poate muri din asta, asa ca te rog sa te calmezi cum stii, cum poti si cu ce iti sta la indemana.
Oamenii puternici au rabdare si tu ai mai avut, iti amintesti?
Voi chema in ajutor toti ingerii pazitori pe care ii stiu, ei ne aud mai repede atunci cand Bunul Dumnezeu e foarte ocupat.
Iata ca am reusit sa vorbim si despre altceva, ma asculti iubire ?
……………………………………………………………………………….
Cameaza-te, tandretea mea rebela! Ma incatusezi amar cu radurile tale. O febra cu ochii vineti imi susura la tample. Nici noptile mele nu sunt straine de tine.
Mi-e dor inauntrul meu de tine,
sa-ti stau intre genunchi ca o stare de veghe,
sa te iscalesti intre sanii mei si gura mea sa te incapa…
o data si de fiecare data, sa facem carnea noastra sa tresara,
de hohotele dulci care tasnesc din tine…
cand de pe buze mi te-ai rupt.

……………………………………………………………………………
Mi-e amara clipa fara tine,
vino si-ti ingroapa fata intre sanii mei, sa-mi fie cald, sa-ti fie bine .
Pe tine vreau sa ma adun ca o fericire de imprumut care sunt, s
a ma tarasc pe tine si tu sa cazi ca trunchiul frant,
intre doua batai de inima…
Inca mai gandesc, dar barajul ratiunii se surpa incet,
brazda intoarsa a disperarii la care te intorci,
pentru ca ochii tai au mandat de aducere aminte
si limba exploreaza delicat interiorul satinat al fiintei mele…. …………………………………………………………………………….
Miroase a cozonaci si a lumina, iar eu ma strecor in sufletul tau ca o cismea care picura…Inca ma mai doare ce se intampla,
cu mine insami nu pot face pace, pentru ca ma iubesti sfios si indecent, continuu ( am o dispozitie poetica astazi).
Chiar daca morala mea crestina nu se pupa cu prezentul, voi cere derogare de la eul meu superior.
Poate vom gasi timp( nu neaparat ani)
si loc ( nu neaparat pe lumea cealalta) sa ne intalnim cumva.
Bucuria si plansetul fiecarei clipe care ne-a legat,
tinandu-ne departe unul de celalalt ( ce paradox),
este si pentru mine un lucru de pret, cel mai de pret.
………………………………………………………………………………
Iubire, sentimentul e reciproc, nici nu se putea altfel, te gust de fiecare data ca pe un trofeu castigat la competitia cuvintelor care mi-au incendiat noptile.
Ai dreptate, chinul tau este mai mare si „seceta a ucis orice boare de vant”…imi place si ma leagana pana la zdruncin chestia asta. Imi face bine grija de tine, de mine si de noi amandoi, brazda intoarsa a disperarii care-mi esti, ca doua maluri care se surpa unul in celalalt, de fiecare data mai adanc…
………………………………………………………………………………
Iubire, nu pot sa fiu a ta astazi, sangerez…cuvinte,
dar saruta-ma, se pare ca sarutul descarca energii, valvatae ce-mi esti,
vreau sa vad veninul vindecator al ochilor tai,
sa-mi tresalte sanii ca pe scara richter…
Vreau sa poposesti la subsuoara piciorului meu
ca sa ma mistui cu setea ta de mine.
„Se clatina albastrii vazduhului pereti,
acum, dar si in viitoare lumi si vieti…arama sunatoare care-mi esti”
ca doar o viata are omul si anume femeia…
………………………………………………………………………………
S-ar parea ca eu-l tau sentimental, dorul de dragoste de care-mi vorbesti, tinde sa subordoneze si sa puna in deruta ratiunea, se translateaza artistic in poezie…apele lui virginale ( in sensul ca necitite de nimeni pana acum) te inunda, te coplesesc, te fac sa dispari. Pentru tine puntea intre fiinta si neant este femeia…si iubirea iti va marca toate momentele vietii, bune sau rele. In plan practic, asta se traduce printr-o natura foarte dragastoasa, exuberanta si nevoia de ideal, altul decat masa de seara. Dar destul cu filozofia puiutu, am alergat mult astazi la slujba si nu am avut timp sa-mi fac somnul de frumusete…
vreau mainile tale,
sa ma inlantui cu ganduri cuminti,
cand fac de garda zilei cu amare suferinti…
……………………………………………………………………………..
Ascult apusul iubire,
ma scald in apele gandului tau ca intr-un nisip aurifer si fierbinte.
Am revazut dosarul nostru de corespondenta,
esti mai prolific decat miron cozma, care din inchisoare a scris si el marilenei nitu…
Nu e comparatia cea mai potrivita, dar faptul in sine merita respect.
Saracele suflete pereche se intalnesc la un moment dat pentru ca mai au sa-si plateasca oarece, sau sa-si spuna…E ceva ce nu ti-am spus?
………………………………………………………………………………..
As vrea sa te inving cu soapta prelungita a unui sarut,
sa trezesc ce ai in tine mai zvacnit si mai viu…
Sa deschizi lacatul sub care eu insami am uitat de mine,
in miez de adevaruri dulci sa te rasfeti…
mainile vagabondeaza prin parul tau, rugile si zenitul ochilor tai,
chinul dulce care ma umple…
picur de roua imbratisat de lumina…
Intre genunchii de vapaie am sa ma mistui,
am sa fiu clipa care curge peste tine si te schimba,
mireasma ce iti sta pe limba.
Sub cerul ca o panza sfasiata,
iti voi sorbi otrava toata…
De ce nu te-am gasit ?
………………………………………………………………………………
De ce nu te-am gasit ?
Te-am cautat, te incuiasem sub pleoapele sarate.
Secundele se tarasc abia, au pasaport de ani.
Nu-ti risipi elanul in cauze mici, suflet inramat care-mi esti,
pentru ca ardem la foc mic si in doua parti diferite ale globului.
Sunt nervoasa cu nervii, in sens creator, bineinteles,
dar ce mai conteaza, stau doar sub arcul de triumf
al sentimentelor pe care mi le porti.
O forma liber aleasa de arest la domiciliu.
Esti un capitol deschis si am senzatia ca n-o sa-l mai inchid niciodata, otrava ce-mi esti, oare o sa-ti scriu pana la adanci batraneti ?
Nici morti nu suntem, dar nici vii, se pare,
cu atat mai putin normali.
……………………………………………………………………………….
Lasa deci langa tine fiinta primitiva care sunt,
lasa-ma sa ma desfac pe tarmul buzelor tale,
zbatere de pescarus lins de val…
Imi tii in palma genunchiul arcuit
si puterea izvoraste din pieptul dezgolit…
Ma uit cum cresti urcand sfios
si zborul iti devine gratios, saruta-ma, mai stii s-o faci?
Lasa-ma sa-ti simt zborul intetit,
din ce in ce mai viu si mai zvacnit..
Cuprinde-ma si strange-ma mai tare, in mine sa recazi si sa renasti,
in leganari de somn, o flacara pe gura,
sa o sting cu propria-mi faptura…
……………………………………………………………………………….
Esti ca un manz innebunit sub sa, calmeaza-te iubire, asumarea suferintei este cea mai sigura cale pentru depasirea ei.
Incerc o ruga fara de cuvant, mi-e rau de viata si mi-e rau de tine,
de tine troienit de arsita si sub senila ei.
Ma dor pana la sinucidere adierile verii care aduc singuratate,
de piatra este visul.
Nu, nu te-am uitat, eroarea mea ( gresita)…
„Imi trece greu de tine, mi-e urat si un potir de plans imi fierbe-n gat”,
vorba poetului.
Sub ironia mastilor pe care le purtam, ti-am incredintat aceste bucurii pentru ca tu sa le aperi de lume si de uitare.Iata ca ma abandonez profund, la nebunie si cu pasiune orizontului tau de vederi, daruindu-ti dulce prapad si fapta a trupului meu.
Asez piatra de rau langa piatra de rau pe drumul care ne desparte, ma ciugulesc uneori ca o vrabiuta intr-o copita de roua si ma fac una cu praful drumului.
……………………………………………………………………………….
In geamatul care sfasie dimineata clandestina,
vad mana ta cum ma despica
si poposeste intre buzele mele palpaitoare,
ca intr-o strangere de ape…
potolind insetarile nesfarsite
din cana de lut a inimii mele unde murmura sangele tau…
Sa duc spre tine gura, sa pot sa beau din tine,
sa te omoare pipaitul meu si chinul dulce dat de Dumnezeu…
N-ai fost si totusi prin mine ai trecut,
taciune ars de patimi care-mi esti,
te-am avut?
……………………………………………………………………………
Era scris sa treci prin asta, atat fizic cat si metafizic.
Floarea ta de colt temerara
……………………………………………………………………………
Puiutu, am simtit incordarea sufletului tau si temperatura de cuptor incins, oare cum as putea sa te chem in racoarea noptii mele ?
Iti trimit gandul meu si palmele pereche, in semn de rugaciune muta,
caci doamne doamne a intrat in somaj si nu ne mai aude.
Imi esti imperios necesar si dureros de departe.
Fiecare zi e un triumf amar si fiecare zi e la fel.
As vrea sa te cuprind odata si de fiecare data,
mai mult si fara judecata,
halou de nebunie disperata…
Visul tau cu salcami infloriti

………………………………………………………………………………..
………………………………………………………………………………
Te-am visat, pescarus lins de val,
in ce hal m-ai adus,
ce pot sa fac, nu sunt decat o biata femeie,
am o senzatie de frisca
intinsa pe buza cestii din care tu iti bei cafeaua…
Cand nu mi se intampla nimic, mi se intampla doar sa fie soare, sau sa adie vantul.
Au inflorit salcamii, e adevarat si castanii,
imense policandre in noapte mea fara tine.
Am un tremur al mainilor cand ma uit la ce mi-ai trimis,
te adun cu vinovatia ca esti al meu fara sa fii
( iata ca m-am tampit si spun prostii).
Sevrajul e mic copil, aproape ca nu se poate lupta cu asa ceva,
suflet al meu si pereche, copil cuminte si bun,
(ai fost cuminte si bun ?)
………………………………………………………………………………
S-a dus naibii linistea, Tom ne alearga ca sclavii pe plantatie, vine si X care imi va impune pasii lui de gandire si reactie.
Am si o jena financiara care se va transforma in junghi pentru ca abia maine se dau banii, nu am gasit pe nimeni de incredere sa intreb ce m-ai rugat.
………………………………………………………………………………
Scuze pentru stilul telegrafic , sunt stabila oricum ca si pacientul…englez.
Totusi, soaptele pe care nu contenesti sa mi le spui, ai faurit atatea ganduri frumoase pentru mine as vrea sa plang la pieptul tau,
sa te rasfat, iubire,
sa-ti ofer tihna, putere, fericire,
sa ma patrunzi cu totul, in nestire
mister, ardoare si halou divin, subtil, amar, o clipa de destin…
te port la mana ca pe o bratara,
ca pecete pe sani te port…
Iata ca ti-am facut loc in mine, pui de cerb,
ca sa te strunesc si sa te simt si ud de vlaga noptii,
sa-ti contopesti fiinta toata.

Poate nu ti se urca la cap tot ce ti-am spus, ca sa nu-ti creasca acele cornite la etaj….In ce priveste parterul, sunt geloasa pe mainile tale, n-as putea sa ti le trimit pe ale mele?
Imi da o stare de lesin chestia asta.
……………………………………………………………………………….
Am primit furtuna sufletului tau, a traversat mii de leghe de nisipuri, s-a dus toata bruma de echilibru…
Ce faci, pui de cerb, de ce ma innebunesti?
Acest tremolo interior sa stii ca nu se pierde in eter, se aduna ca bagaj energetic, sau ca aura, daca vrei, stralucire fulguranta a luminii care-mi esti. Hai sa privim cu detasare si seninatate viitorul, calmeaza-te si nu ceda sentimentelor de teama care dilata si acutizeaza totul. Aceasta temporizare , ti-am mai spus, e o proba de examen.
………………………………………………………………………………
Mi-e dor de tine, ma repet, dar cuvintele nu s-au demonetizat, ele agita patimile pierzatoare de suflet.
………………………………………………………………………………
Don juan de marco, nu trebuie sa idealizam prea mult obiectul pasiunilor noastre, spre a ne scuti de dezamagiri ulterioare.
Din senin s-a iscat intre noi o convulsie afectiva care a potentat vibratii pe termen lung…
Erai bine mobilat interior, dar nu constientizai acest lucru, te-am ajutat doar sa te descoperi, sa te vezi lucid pe tine, deci nu se pune problema ca ti-am ridicat standardul. De muncit as vrea sa te muncesc, mai ales in ce priveste…antena din dotare ( cu scuzele de rigoare).
Pana acum am trecut dragostea mai ales la capitolul pierderi, desi optiunile mele nu au fost nici haotice, nici infantile.
……………………………………………………………………………..
Voi incerca sa te temperez…filozofic pentru ca emotia iese de sub controlul trupului meu si nu pot sa iti raspund in acelasi mare fel.
Energia dorintelor ne permite sa evoluam, dar dependenta de ele ne poate ucide , genereaza o suferinta prin care cheltuim energie, ne irosim in zadar. Cand stii pentru ce suferi, inseamna deja ca dispare suferinta .
Puiul de caprioara pe care l-ai iubit
(isi linge ranile cu geamat amortit)
………………………………………………………………………………..
O importanta premisa a unei relatii de mare intensitate, este capacitatea partenerilor de a sti sa fie cateodata si singuri. Scuza-ma ca iti tulbur tacerea si exilul interior, dar ca sa rezolvi o problema trebuie mai intai sa recunosti ca o ai ( din asociatia alcoolicilor anonimi). Te atrage pentru ca o vezi zilnic, e corect ? Ti-a trezit acel fior elementar , apele subterane au iesit la suprafata, de asta incerci sa o demolezi ? Daca e balast, asa cum spui, de ce nu il arunci peste bord? Daca te ignora acum, degeaba o urasti, e o povara greu de dus, coboara aceste sentimente intr-o nota de subsol, se vor duce cu timpul. Ia o doctorie amara ( de exemplu nevasta), ia un anestezic( de exemplu eu)…linisteste-te, pastreaza ce ai si nu regreta ce ai fi putut avea, te risipesti in zadar.
Nu astept raspuns.
……………………………………………………………………………….
Am obosit, intelege ca nu mai pot sa fantazez, nici nu ti-as fi raspuns,
dar m-au induiosat pozele, stii ca nu suport suferinta.
…………………………………………………………………………..
Iata ca revin, turbaciune ce esti, nu mai fumez de doua zile, deci ma dor franghiile spanzuratorii de care vreau sa ma atarn…Iti transmit mangaierile mele si un sarut gen campanie electorala. Va trebui sa exersam acest gen de sarut ( pentru marele public).
………………………………………………………………………………
Atomul meu de lumina, s-ar parea ca nu pot sub nici o forma sa te cobor pe linia unor discutii concrete, plutesti undeva departe, corect ?
Din ciclul: Am cu ce, nu am cu cine, de fapt nici nu imi vine,
ce ma fac acum cu tine ?
Iata ca ne scriem de 5 luni si nu am inchis nici macar un capitol de negocieri. Nu neg efectul e matase, dar mai e si zbuciumul indus violent de starea de neputinta in fata destinului.
Face parte din bagajul nostru genetic.
Deci, iubirea mea scriptica, ai voie sa fii trist, dar nu disperat,
disperarea ucide, in timp ce tristetea e ca piperul, ea da gust vietii….
……………………………………………………………………………
Nu mai am timp sa-mi fac somnul de frumusete la serviciu, duc coroane, particip la inmormantari si voi merge la ceremonialul cu ministrul.
Tu esti cana mea cu vin,
esti emotia mea pozitiva, esti zborul sufletului meu,
atractia de la parter si nebunia de al etaj, slabiciunea mea literar-artistica…
Meditatia e o forma de combustie mentala, dar nu mai pot sa fac acele eseuri de dragoste, sau poate le fac, dar nu ti le mai trimit, ca sa nu ma mai ridici in tariile cerului, sunt doar o biata femeie care te-a iubit.
………………………………………………………………………………..
Dar ce-i cu efervescenta asta creatoare ? Asta este sublimarea unei stari intr-o alta stare, am spiritualizat atractia de la parter, e drept ca de nevoie facem asta, dar altfel nu ai fi descoperit eseul, zborul sufletului dat de energia iubirii, care este mult mai important, cel mai important, toate celelalte nefiind decat pretexte…
Imi place ce mi-ai scris, raset de frunze care-mi esti,
esti exercitiul meu de buna dispozitie si vreau sa fii al meu
( odata… mereu)
………………………………………………………………………………
Dar faci progrese !!! Esti ca izotopul de uraniu, de la o zi la alta mai imbogatit si deci cu atat mai periculos.
Da, sunt aluatul pe care-l framanta mainile tale,
deasupra circumstantelor si mai presus de orice indoiala,
cu smerenie ma aplec si cu sfiala, ca sa ma adancesc in boala,
ca sa te am iubire infernala….ori de cate ori ( rimeaza cu „se scoala”),
dar decenta ma obliga sa ma opresc aici. Te oftici ?
Nu e musai sa o facem in versuri, o noapte buna si pupici
……………………………………………………………………………….
Din ciclul: Foaie verde lemn cainesc, la ce focul mai traiesc ,
am obosit, am stat astazi toata ziua in picioare, asta ma omoara, pentru ca sunt mai rezistenta mental decat fizic si mai buna la scris decat la oral…
Cum as putea sa te mai rasfat doar in scris, sa te linistesc,
sa ma cuibaresc langa tine ca o vietate cu boticul umed,
ca o salbaticiune care iti adulmeca mainile si scanceste potolit…
Ca un susur de apa iti faci loc in mine,
ai explorat fiecare particica a fiintei mele,
ma iei cu asalt in fiecare zi, ma torpilezi, fie-ti mila,
nu sunt reduta otomana, cat am sa mai rezist ?
………………………………………………………………………………
Nu am inspiratie astazi, pui de cerb care esti, m-ai secat, dar iti trimit efluviile parfumului meu, o explozie de anotimp rece, umed, ploios….
Teoria conform careia fericirea ar trebui sa fie alianta dintre casatorie si frigider, s-a dovedit a fi gresita.
………………………………………………………………………….
Tu ma uimesti, esti coerent, fluent si efectiv arborescent, ca orice clasic in viata.
In conditii normale poate nu reuseam sa fim geniali in fiecare zi.
„Am castigat certitudinea ca sunt viu, doar ca sa mor din nou”, cum spuneai, nu mai stiu ce vroiam sa-ti spun, ceva legat de o stare de asediu,
cu mine ca alinare si remediu….
Tristeti de care tu nu ai habar,
imi dau tarcoale iar si iar,
iubire, cupa de nectar…
………………………………………………………………………………..
Incerc sa te regasesc, dar se intampla ceva ciudat, nu pot sa te mai urmaresc, fapt pentru care am sa cad in mutenie, ca o petunie ofilita de lipsa apei, intr-un perpetuu exil interior. Daca nu este prea dureros pentru tine, as vrea sa fac o pirueta de forta si sa nu-ti mai scriu un timp. Dincolo si mai presus de ce am scris, sau am gandit fara sa scriu, sau te-a durut fara sa stiu,
ramane sentimentul viu
il suna plopii in pustiu…
………………………………………………………………………………..
Omule drag, o singura zi nu ti-am scris si a fost sfarsitul lumii, dar voiam sa acreditez ideea ca tu urmeaza sa te intorci acasa, ti-amintesti ? Nu credeam ca scrisoarea ta de ramas bun o sa ma intristeze atat, am si citit-o foarte greu, ai folosit alta imprimanta si pentru unele litere e semnul de la euro si lira sterlina. Ce-i cu tine, vezi numai bani in fata ochilor ?