poezii
v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Rom�nesti - Romanian Poetry

poezii


 


Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 1570 .



căderea
personale [ ]
nu vreau să mă mai ridic...

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [dorul ]

2006-01-25  |     | 



niciodată nu a existat pământ ca el să se nască
întotdeauna l-au amânat -
"Mai târziu, îngere, ce-i graba asta?"
spunea Creatorul însuși, bătându-l pe umăr
el tăcea, aspirând așteptarea
respirând tăcerea ce de fiecare dată
creștea, cucerindu-l

a venit apoi ziua
Creatorul a venit la el și i-a spus pe nerăsuflate:
"Băiete, e timpul! Þi-am găsit un post acolo
printre cei ce te farmecă de atâtea milenii..."
el a zâmbit, dar era prea obosit
pentru a mai simți bucuria

s-a coborât însă pe pământ,
a simtit durerea nemaivazută a nașterii
într-o lume de ghimpi, pentru ca apoi să crească
printre spinii semănați de genearții
și crescuți precum mana cerească
știa însă că sufletul său
avea să renască o lume neatinsă de ei

a cunoscut visul
mângâierea mătăsoasă a parfumului unei femei
a cunoscut beția sărutului
ascuns printre cearsafuri sfărmate

nu a înțeles monstrul ce se nascuse în stomacul său
fiindu-i imposibil să mai respire
când parfumul se destrămase în mii de frânturi
atunci și-a întors privirea
și a urlat:
"Blestemul 'cesta îl daruiesti Tu?
Ci vină și vezi-L!
Nu-i de mirare că m-ai ținut atâta timp printre nori!
Nu-i de mirare ca Tu nu ai fost niciodată
printre cei ce împărtășesti..."

L-a părăsit atunci pe Creator
a început să caute singur
o lume în care să se autocreeze
dupa chipul și neasemănarea sa.

A sfârșit singur și orb,
pe un munte crescut în propria nebunie
nu era singur, însă singur trăia
urmărind ântotdeauna radiația unei lumini de departe
incapabil însa de a înțelege
căldura născută sub aripile
uscate și despletite, precum ramurile unui copac
ce s-a stins...

.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!