Mi-e litera pe muntele sisific
Umplută-n cărnuri de zădărnicie
Plângând pe azi din ieri în ce-o să fie
Dar mal de timp pe ape nu edific.

Icoana-i rece, doar de sfinţi grafie
Chiar dacă ruga-i os de vis magnific
Şi-apoi mă venerez şi mă zeific
Când mai deschid Pandorei o cutie.

Dar chiar şi sacru tot nu am cuvinte
În călimară când se strâng furtuni,
Tu vii şi-mi ceri de umbre-a mă dezminte.

Şi inutil în foaie mă aduni
Să picur veşnicia pe morminte,
Când scriu stilou-mi poartă leziuni.