Pâlpâind ca o coada de cometa, steaua celor dintâi ani de viață răsarea din nou, hranindu-mă cu puteri din tainice izvoare, străine celorlalți, ascunținudu-mi instinctul, intuiția, visul straniu primit cu ochii deschiși, cu simțurile treze. Viața plină de mister, armonie descoperind, mântuirea, primejdii fantastice, venind de acolo și ducând spre acolo, abis și senin în același timp, păsări luau forma creației mele putandu-le stăpâni ca și pe propriul respir, rostind o seamă de cuvinte păsări mici tăcute, abisuri clocotitoare, torente urmând calea lactee a sufletului, bătaia speriată a inimii, spinul dorului. Arta nu este un dar gratuit, arta cere sacrificii, arta are nevoie de un acoperis deasupra capulu și pentru artist, de mijloace, de muncă, de răbdare, înaltă consacrare. O opera de arta nu poate fi repetată...

ploaie de vară -
între două tunete
Capriciu de Bach