Avem mâini pentru a crea nu pentru a distruge, pentru a pentru a da viata nu pentru vărsare de sânge.

Avem picioare pentru a merge pe un drum drept, pentru a lăsa ceva frumos un urmă, nu pentru amintiri care curmă viata oricărui visător care va trai după în lacrimi și ură.

Avem ochi pentru a vedea în orice rau un bine, nu pentru a arunca dispreț din privire.

Avem gura pentru a rosti cuvinte ce bucura, nu pentru a blestema când totul ne supăra, cu ura ce zdruncină sufletul aproapelui fără de vină.

Avem creier pentru pentru a gândi cu calm orice situație, nu pentru a face rău cuiva cuprinși de agitație, pentru a găsi soluții raționale pentru suflete ce au nevoie de alinare.

Avem inimă pentru a iubi pe oricine asa cum este, ne contând statutul social sau din ce fel de familie provine bre.

Avem suflet care nu se va stinge încet, ci care se va aprinde ca o valvataie ce va arde pe oricine va încerca să îl stingă complet.

Avem puterea de a alge dintre rău și bine, de a înțelege ca toate se petrec la timpul lor chit că timpul trece.

Avem tot ce ne trebuie totuși mai vrem chiar și atunci când nu mai putem, pentru a rade de alți în orice fel și doar pentru a spune ca suntem fericiți cât încă avem.

Suntem orbiți de dorința de a vrea și pierdem tot ce contează, simplul ce dă viață complexului toxic ce dărâmă tot ce e pur și ce dă speranță.