-În valiză e un milion de dolari. Vrei să-i numeri?
-Nu e nevoie. Știu cum arată un milion de dolari...
(doi tipi din Sinaloa)

Cabron, și eu știu cum arată poezia, nu trebuie s-o număr și s-o măsor
să-i confirm eurile cu dicarbocalm și să mă conformez etichetei de produs ce mă poate afecta emoțional
n-am nevoie de kilogram metru amper newton pentru a trage pe nas o duminică

în orașul acesta cetățenii onorabili colecționează monede, timbre, fluturi și orgasme simulate, nimeni nu umblă cu poezie, prea perisabilă și neconvertibilă

înainte de culcare îmi pun finalul din Hoții de biciclete, never walk alone-ul din pubul de pe Boundary Street și a mia oară "niciodată nu e prea târziu, pentru asta s-a inventat moartea" spusă de Lemmon sau Matthaw

mă trezesc speriat c-ar putea fi artefactele unei poezii