se pare că semăn cu femeia invizibilă
nu mă observ,
în plus
nu-mi place să fotografiez oameni,

agitația lor
spiritele
vorbele faptele
lucruri pe care nu le înțeleg

împrejur roua unui oraș sau bruma delăsării

îmi pun la ureche o pană de păun,
o stranie pasăre vine in zbor,
măcar ea,

printre figurile întunecate,


de multe ori,
la fel ca un astru
sunt doar o proiecție
a ceea ce am fost cândva.