poezii
v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Poezie Personale Proză Scenariu Eseu Presa Articol Comunități Concurs Special Tehnica Literara Multimedia

Poezii Românesti - Romanian Poetry

poezii


 

Texte de același autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 84 .



Conga cu domnul D.
personale [ Jurnal ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [lautatar ]

2018-09-26  |     | 



Cad frunze îmbrăcate în culori de sezon, alergându-se nebunește, jucându-se de-a prinselea pe adieri de vânt. Dacă n-ar fi soarele atât de arzător, ai crede că multitudinea de culori din jur e o broderie, opera unei bătrâne doamne, pierdută în obiceiuri necunoscute lumii de azi, și nicidecum semnalul de tragere al cortinei peste al treilea act al anului.
Gânduri îmi zboară asemenea frunzelor, plutind peste amintiri pe care le credeam demult șterse. Le regăsesc bine protejate în cocon și surprinzător de vii. Sunt chiar deranjat de vitalitatea unora dintre ele.
Brusc, derularea se oprește și o imagine ștearsă prinde contur. Măriri succesive scot la iveala detalii de care nu-mi mai aminteam. Parcă aș manevra un microscop ce-mi arată celulele unei frunze, dar în locul celulelor mi se arăta detalii ale clipelor din viața mea.
Sunt trezit din reverie de glasul unui amic care tocmai a intrat în încăpere:
– Ți-am spus ce am făcut la nunta de la Brașov a vărului Cioran?
Cunosc povestea, dar cum să strici plăcerea unui domn în vârstă, care și-a trăit copilăria în vremurile ultime ale aristocrației române.
– Nu-mi amintesc, despre ce era vorba?
– Să vezi ce fază, au scris ziarele vremii despre nunta asta! A fost ultima nuntă mare din oraș, înainte de instalarea comuniștilor.
Îl las să povestească pentru plăcerea de-al asculta, pentru felul în care reușește să aducă la viață vremuri și oameni despre care doar am citit în cărți.
Își organizează o clipă amintirile și începe:
___ Eu eram orfan, nu aveam o stare materială foarte bună, deși tatăl meu a fost doctor. Aveam și eu un costum pentru ocazii speciale, însă nu eram prea des invitat în lumea bună. Când m-au invitat la nunta vărului Cioran, sunt sigur că nu s-au gândit că o să dau curs invitației. Locuiam la Arad, așa că era o oarecare distanță până la Brașov. Dar la 16 ani nimic nu este prea greu pentru un tânăr, când e vorba de distracții!
Zis și făcut! M-am urcat în tren și nu m-am mai oprit până la ușa casei unchiului meu. Era situată central, pe actuala stradă Republicii din Brașov, cum îi stătea bine un director de bancă.
Am fost întâmpinat de servitoare familiei, care m-a condus la rudele mele. Nu au părut foarte entuziasmate să mă vadă, dar le eram totuși nepot, așa că mi-au zâmbit de conveniență.
În salon era plin de lume bună, că doar erau la nunta copilului domnului director. Oamenii stăteau adunați în mici grupuri și povesteau. Timid, m-am alăturat și eu grupului format în jurul unchiului meu, dar discuția era cam plictisitoare. Oricum, m-am arătat interesat, pentru că nu aveam idee ce puteam să fac mai bine în acele clipe.
Pe măsură ce invitații soseau, începeau să apară și fețișoare drăguțe, cu cârlionți, în rochii elegante, care își însoțeau părinții la marele eveniment. La început am schimbat doar priviri, dar tinerețea știe să spargă gheața, așa că nu a durat mult până să trecem la glumele specifice vârstei.
Și totuși, ceva ne lipsea. Aveam prea multă energie să ne mulțumim cu povestitul. Așa că, atunci când am ochit gramofonul într-un colț al încăperii, am știut că este momentul meu. Am dat o privire prin colecția de discuri si am găsit niște piese foarte la modă pentru acea vreme. De la prima piesă, toți ne-am căutat perechea potrivită și am început dansul. Pe măsură ce melodiile se derulau atmosfera era tot mai încinsă. Nunta devenea tot mai interesantă, iar eu, băiatul orfan, eram persoana de la care lumea aștepta din ce în ce mai multă distracție. Și atunci mi-am zis: Hai să pornim și o Conga! Și am pornit o Conga, dar spațiul casei nu ne-a fost suficient. Am ieșit pe strada, într-o linie lungă, care părea că nu se mai termină. Toată lumea ne saluta, ne aplauda! Se auzea din balcoane: ”Bravo! Trăiască mirii!”. Reporterii nu conteneau să ne fotografieze!
Scriau ziarele de a doua zi: ”Ultima mare nuntă a aristocrației brașovene! Conga pe străzile Brașovului!”. Mama, ce succes am avut cu dansul acesta!
N-ai avut tu norocul să prinzi vremurile alea! ___

Telefonul sună și îi întrerupe șirul povestirilor:
– Da, am teren de vânzare. Dar să nu pierdem timpul degeaba, spuneți-mi ce suprafață vă interesează? 500 mp, dar ce vreți să faceți acolo, un coteț?! Domnule, aici sunteți la munte, aveți nevoie de spațiu, de vedere către frumusețile naturii din jur! Dacă vreți să vă stea vecinii pe cap, mai bine rămâneți în oraș, la bloc! Hai, la revedere!
Întrerupe subit convorbirea și iritat la culme spune cu voce ridicată:
– Ei, drăcia dracului! Ăștia nu înțeleg muntele, natura. Vor patru pereți în vârf de munte, unde să iasă la un grătar cu prietenii, unde să-și pună boxele cu care să înnebunească tot satul!
Apoi iese din cameră bodogănind.
Eu rămân în continuare așezat comod în fotoliu, încercând să refac conexiunile cu care se juca mintea mea, anterior intrării precipitate a amicului. Nu reușesc să refac echilibrul plăcut în care mă aflam, tulburat de participarea la discuția telefonică. Pornind de la termenii acesteia, îmi revin în memorie plimbările montane pe care le-am făcut și parcă aș vrea să le analizez cronologic. Întotdeauna am fost uimit de frumusețea locurilor și de fiecare dată le priveam de parcă nu le mai văzusem. Însă, cu trecerea anilor, ipocrizia oamenilor mă mâhnește tot mai tare. Lumea spune iubește natura, dar o iubește doar la nivel declarativ. În fapt, nu respectă nimic din ceea ce constituie măreția muntelui.
Parcă discuția despre nemulțumirile mele nu își are locul aici. Mai multe despre munte, într-o discuție specială cu domnul D. .

.  | index










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei și culturii. Scrie și savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică și concursuri. poezii
poezii
poezii  CăUtare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare și confidențialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!