poezii
v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Poezie Personale Proză Scenariu Eseu Presa Articol Comunități Concurs Special Tehnica Literara Multimedia

Poezii Românesti - Romanian Poetry

poezii


 

Texte de același autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 122 .



Despre Absolut
personale [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [OctavSemarian ]

2018-09-08  |     | 



Nu am pretenția că îți voi putea răspunde la nivelul așteptărilor, dar... încercăm... să vedem ce iese. Postări, probabil că vor mai fi, iar printre subiectele abordate s-ar putea să găsești unele răspunsuri la problemele care te frământă.
Varianta pe care o abordezi tu, face referire la energie și câmpuri magnetice și electric... electromagnetice, adică. Eu evit, cumva, o astfel de abordare pentru că electromagnetismul apare, cel puțin aici pe la noi, în condiții pe care nu aș fi sigur că le poți întâlni și mai sus. Mă refer la un mediu conductor. Problema Absolutului am întors-o și eu pe toate părțile până să pot ajunge la a-i da o imagine pe care s-o accept eu însumi. Ceea ce facem noi aici nu este filosofie, ci o încercare de a ne ridica cu înțelegerea în zone nerecunoscute, încă, de știința cultă. Deși, ca tot omul, am pornit și eu de la ideea că Absolutul ar fi starea nemanifestată a Dumnezeirii, adică acel ceva în care nu există diferențieri, acel ceva în care, la finele unei perioade de evoluție, un univers (privit ca sistem evolutiv) se dizolvă, pentru a reapărea, pentru a se remanifesta în „persoana” primului principiu divin, cel al Tatălui, ca esență a ceea ce a fost universul anterior și arhetip al noului univers. Treptat am înțeles că, ceea ce este pentru noi, pentru universul nostru nemanifestare, nu este decât o formă superioară de existență, constituită într-o ființă superioară celei pe care o formează sistemul nostru de evoluție, trecerea de la ce ar fi divinitatea noastră și lumea spirituală, făcându-se printr-o anihilare a tot ceea ce ar putea fi „atribute” specifice lumii și divinului nostru, pentru simplul motiv că acolo totul este altfel, de altă natură. Deci nu pentru că acolo nu ar fi nimic, cum gândim noi, ci pentru că tot ce este acolo este de altă natură cu ceea ce este aici, și singura posibilitate de a face această trecere, ar fi aceea în care ceea ce este aici să ia „forma” a ceea ce este dincolo (forma cea mai de jos), și cum ceea ce este acolo nu are corespondent în lumea noastră, ea nu poate fi conceptualizată de noi. Ar fi ceva asemănător cu transcenderea pe care o face omul de la lumea fizică la cea spirituală, acolo unde nimic nu mai este ca aici. Deci, numitul Absolut, este ceva ce nu este în fapt universul nostru, Divinitatea fiind singura formă evolutivă, ca nivel, care poate trece dincolo, tot universul creat de ea, fiind absorbit în ființa sa. Citesc ce am scris și gândesc că nu am găsit calea cea mai bună de a-ți explica. Nu-ți cunosc nici nivelul tău de înțelegere, de bagaj noțional adică, pentru a-mi da seama cât de mult pot simplifica lucrurile. Cred că o voi lua altfel! Să mergem pe linia ierarhizării pe baze evolutive. Universul nostru evolutiv din care face parte și omul ca microcosmos, deocamdată, este sistemul nostru planetar, ca parte a macrocosmosului. Ideea de a te cunoaște pe tine însuți, ca om, pentru a cunoaște universul și zeii, este pe cât se poate de valabilă. Structura pe care o are omul (trup, suflet, spirit), este aceeași cu a zeilor și a ființei Divine, cu diferențe în ceea ce privește esența și natura acestor structuri. La noi vorbim de microcosmos, dincolo de macrocosmos. Sistemul nostru planetar se constituie într-o ființă în care Divinitatea este echivalentul a ceea ce la om ar fi componenta lui spirituală pe care o deține deocamdată ca germeni: Sinea spirituală (principiul Duhului), Spiritul vieții (principiul Fiului) , Omul-spirit (principiul Tatălui). Ceea ce la om ar fi sufletul, la El ar fi ierarhiile Tronuri, Heruvimi și Serafimi. Corpul ar fi alte trei ierarhi... Exusiai, Dinamis și Kyriotetes. De la Exusiai în sus vorbim de ființa macrocosmică. Îngerii, Arhanghelii și Arhaii fac încă parte din microcosmos, adică sunt incluse în cele superioare. De aici ar trebui să înțelegi că, entitatea Divină, în totalitatea ei, formează sistemul nostru planetar, deci, orice sistem planetar din galaxia noastră, fiind, la rândul lui, o entitate macrocosmică care include, la rândul ei, o ierarhie spirituală. Dar, nu te gândi doar la ceea ce percepi tu cu simțurile. Cu alte cuvinte, o galaxie este o lume de entități Divine, fiecare cu propria-i evoluție, care, la nivelul galaxiei, se constituie într-o entitate măreață, Supra-Divină, care cuprinde toate ființele Divine și care formează o lume „megacosmică”, adică superioară macrocosmosului despre care mai discutăm noi. Și așa mai departe, pentru că organizarea în sisteme nu se oprește la ceea ce numim galaxii. Faptul că omul prin religiile existente, vorbește despre un singur Dumnezeu, trebuie înțeles prin ideea că, acest singur Dumnezeu este chiar Divinitatea macrocosmică cu întreaga ei structură în care suntem incluși ca un fel de organe (microcosmos). Acum, te rog să te gândești și să compari ceea ce se întâmplă cu omul (viață, moarte, remanifestare), cu ceea ce este sus. Așa cum omul moare și nu poate trece dincolo, în lumea spirituală, cu nimic din ceea ce l-a legat de lumea materială, pentru că dincolo nu există o corespondență „palpabilă” între cele două lumi (procesul de purificare având loc în purgatoriu), tot așa s-ar întâmpla și cu trecerea Divinității noastre (cu toate ierarhiile dizolvate în ea), în ființa superioară ei, în megacosmos, ființă pe care noi oamenii o numim Absolut. Dacă diferența dintre Divinitate, care transcende chiar și lumea spirituală, și om este atât de mare ca esență structurală, atunci acea dintre entitatea Supra-Divină, de care vorbesc, și om, ar fi de neconceput. Dacă pentru Divinitatea din care facem parte nu avem noțiuni sau termeni de comparație, pentru ceea ce este peste ea, nici atât, mulțumindu-ne să-l denumim ca fiind „Nimicul existenței spirituale”.

Folosești tu, expresia că... „noi am fi Absolutul în manifestare”. De fapt, manifestarea Lui, a acestei ființe Supra-Divine, este chiar principiul Tatălui, din care, apoi, prin emanație este refăcută lumea spirituală, la aproximativ stadiul la care a rămas în anterioara manifestare, ca apoi, ceea ce nu a putut fi spiritualizat sau mai bine spus... divinizat în anterioara manifestare, ceea ce a fost anihilat ca neputându-se ridica la valoarea, la vibrația lumii Supra- Divine (Absolutul), este prins în proiectul unei noi Creații. Fiecare remanifestare începe cu repetarea unor faze din manifestarea anterioară, repetare în care reapar și entitățile care nu au putut face saltul și au fost cumva dizolvate, arse de chiar vibrația foarte ridicată pe care nu au putut-o suporta, care i-a dezintegrat. Nu știu dacă te pot face să înțelegi! Spuneam că ceea ce este sus este și jos. Deci, omul când „moare” își pierde cele trei componente ale corpului fizic (material, eteric, astral). Ultima fază, pierderea corpului astral, se produce în purgatoriu; mai departe, în lumea spirituală, trecând doar sufletul purificat de tot ce l-a influențat ca materialitate, sufletul fiind, de fapt, un element spiritual infestat de ce spuneam mai sus, adică de materialitate, de concepții și concepte materialiste. Urmează calea lumilor spirituale în care, în prima parte, se continuă așa-zisa descarnare, el urcând în lumea spirituală în funcție de gradul de spiritualitate pe care l-a acumulat în viață, ca apoi să coboare spre o nouă încarnare. Aici este mai complicat, dar te rog reține doar ideea. La noua încarnare, practic în primii 21 de ani, omul nu face decât să-și refacă cele trei componente corporale, la stadiul la care le-a lăsat la moarte, personalitatea lui anterioară. Deci, până la 21 de ani și omul face același lucru, își repetă trei faze din existența anterioară. Fă legătura cu vârsta la care omul devine responsabil de faptele lui, maturitatea, adică! Abia după această vârstă el începe să-și individualizeze componentele sufletești în componentele macrocosmice corespunzătoare. Caută să înțelegi care este drumul omului între viață, moarte și o nouă viață, și ai să vezi similitudinea cu ceea ce se întâmplă la nivel macrocosmic, cu aceea... „dizolvare în Absolut”.

Cred că dacă încerci să înțelegi niște lucruri de natură spirituală prin ceea ce-ți poate oferi fizica actuală, ai fi în eroare. Aș mai vrea să fac o precizare referitoare la termenul de conștiință; am văzut că l-ai folosit. Chiar ieri am avut o discuție cu cineva, din alt grup, referitor la termenii de conștiință și conștiență. Sunt obosit deja, am început să dau rateuri la scris, și nici prea sigur că am reușit să te fac să înțelegi punctul meu de vedere nu sunt. Vreau să spun că există o postare referitoare la această problemă, făcută chiar astăzi, dacă te interesează. Mai vorbim! Doamne ajută!

.  | index










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei și culturii. Scrie și savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică și concursuri. poezii
poezii
poezii  CăUtare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare și confidențialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!