poezii
v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Publicitate Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Poezie Personale Proză Scenariu Eseu Presa Articol Comunități Concurs Special Tehnica Literara Multimedia

Poezii Românesti - Romanian Poetry

poezii


 

Texte de același autor




Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 223 .



Trei spirite întru Raționalitate. Noica, Drăgănescu, Malița.
personale [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [Sextus Empiricus ]

2018-05-26  |     | 



Toți trei au simțit, la modul propriu, efectele caricaturii sinistre a „raționalității” materialist dialectice. Care, deformând dincolo de orice limite spusele lui Hegel cum că „libertatea este necesitate înțeleasă”, a decretat că singura „necesitate” nu poate fi decât zisa „materialiate-marxist-dialectică”. Și toți trei au gândit și simțit, fiecare în felul său, dar implicit corelat, pentru că se cunosc afinitățile între Noica cu Drăgănescu, relație de notorietate publică, pe de o parte, și, pe de altă parte, relația Drăgănescu - Malița mai puțin cunoscută, o altă Raționalitate, firească și benefică dacă ne gândim la contextul geo-cultural românesc, aflat la intersecția Occidentului cu Orientul și, prin urmare, una cu șanse de a atinge Universalitatea. Noica (Devenirea întru Ființă) și Drăgănescu (Conștiința Fundamentală): o Raționalitate care să se înscrie într-o devenire în consens cu o Evoluție Naturală împotriva unor tendințe ale tehnologiei actuale care se depărtează de aceasta; dar folosind astfel de tendințe prin reorientarea lor spre ceea ce numim „Natural” pe toate planurile Cunoașterii. Malița: prin atașarea într-o primă instanță de Iluminism (ca membru fondator al Clubului de la Roma) ca apoi, după dispariția lui Mihai Drăgănescu, să înceapă să-și pună probleme dacă o asemenea raționalitate privind o predictibilitate strictă pe termen mai ales mediu și lung, este chiar nu numai naturală, ci și benefică. Țin minte două momente în cadrul unor reuniuni anuale CRIFST (Comitetul Român de Istoria și Filosofia Științei și tehnicii al Academiei Române), după dispariția Acad. Mihai Drăgănescu (atât Mihai Drăgănescu cât și Mircea Malița fiind membrii de marcă ai acestei comunități) în cadrul cărora, în prima, Acad. Mircea Malița se ridica împotriva unor tendințe care clamau „moartea predictibilității”, a doua, succesivă, când începea să-și pună problema dacă o astfel de „predictibilitate” și „raționalitate” nu cumva trebuie să fie amendate în favoare alteia mai apropriată de Realitate. Cum? Nu prin impunerea ei cu forța pe baza faptului că, în mod sofist, „Omul este măsura tuturor lucrurilor”, ci printr-una mai umilă, prin înscrierea/adaptarea acestuia la o Evoluție Naturală. Și mai țin minte cum, anul trecut, într-un simpozion DFLMS (Divizia de Filozofie, Logică și Metodologie a CRIFST), Gheorghe Ștefan, M.C. al Academiei, într-un dialog cu Acad. Mircea Malița (monolog G. Ștefan) vorbea despre impredictibilitatea pe termen mediu și lung, a Epocii Post Moderne în care am intrat. În opoziție cu cea a lui „Mircea” cum îl numea el, pe bună dreptate fiind cunoscută relația strânsă dintre cei doi. Atunci Mircea Malița, de o luciditate perfectă la cei 90 de ani, a tăcut. Dar dați-mi voie să fiu poate deplasat: atunci el, prezent pentru că era vorba tocmai de o întrunire în care era aniversat, deși a tăcut, mi s-a părut a fi circumspect pentru că l-am observat cu atenție. Ar fi extrem de interesant ca Gheorghe Ștefan, după aceste momente prin care trecem - fiecare dintre noi, mai devreme sau mai târziu, suntem datori cu o moarte pe care o plătim - să relateze multe dintre dialogurile pe care sunt sigur că le-a purtat cu Mircea Malița în decursul timpului. Cum sunt la fel de sigur că în cadrul unor astfel de dialoguri, deși aparent se aflau pe poziții diferite, de fapt gândeau aceleași lucruri. Cu atât mai mult cu cât Gheorghe Ștefan fusese apropriat Profesorului Mihai Drăgănescu, mai întâi ca asistent al acestuia și apoi în calitate de colaborator. Dacă greșesc, mea culpa. Acum când Mircea Malița, ca și ceilalți doi, Mihai Drăgănescu și Nicolaie Noica, nu mai sunt printre noi, dați-mi voie să spun că ceea ce a rămas după ei, ca operă, să cred că va dăinui în cultura noastră, dar nu numai. Și că va „deveni” în timp prin urmași, un dar ce a fost făcut de Contextul Cultural Român. Iar acest dar, sub numele de „Noua Umanitate” care a început să circule, se va impune.


.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei și culturii. Scrie și savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică și concursuri. poezii
poezii
poezii  CăUtare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare și confidențialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!