poezii
v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Publicitate Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Poezie Personale Proză Scenariu Eseu Presa Articol Comunități Concurs Special Tehnica Literara Multimedia

Poezii Românesti - Romanian Poetry

poezii


 

Texte de același autor




Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 169 .



Jurnalul pacientului englez & pacienta dublineză
personale [ Jurnal ]
confidenta

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [Dasy ]

2018-05-17  |     | 



Joi, 30 noiembrie, 2017, 15:21, Dublin
ok: vine o vreme când te gândești că niciodată nu te-ai gândit că o să pleci de acasă. în sensul ăla de a părăsi ceea ce erai obișnuit. vorbe pe care alții le-au spus, sună acum în capul tău ca ceva ce cunoști. dar uite că ai făcut și tu pasul de a trece peste un ocean. fără planuri. sau poate că au fost și planuri, dar le-ai uitat, sau nu le-ai uitat, dar ce rol mai are planul când deja te afli printre străini? aerul e la fel. oamenii sunt altfel. parcă nu-i ajungi și parcă tu ești mai mic față de cum erai când erai acolo, acasă. bine. și aici ești acasă. ești la început, îți zici. e firesc, îți repeți. în definitiv ce e viața decât o revărsare de imagini și locuri pe care le schimbi în ritm cu pasul tău? asta e. să o trăim și p-asta.

Vineri, 08 decembrie, 2017, 22:09, Dublin
O auzi pe regină cum vine noaptea cu ceața? Zic unii că cei din familia regală sunt șopârle. Însă noi nu avem grija asta. Nici cealaltă. Noi nu avem nicio grijă. Noi avem teamă. Noi avem frică. Noi avem iubire și milă. Noi avem ură și indiferență. Noi avem pe toți noii pe care alții îi caută de o mie de ani. Sau de două mii de ani. Fazanii tăi cântă? Vulpea a învățat, după atâta amar de timp, să scoată un zgomot. Atunci ies și-i dau mâncare. Tot năravul ăla îl are. Se uită lung și drept în ochii tăi. Tu nu vezi. Simți. Azi mi-am dat seama că paralelele au înghețat. Azi mi-am dat seama că în Dublin ningea de jos în sus și de la stânga la dreapta. Sau invers. De la dreapta la stânga. Fulgii circulau de jur împrejurul altor fulgi sau chiar de jur împrejurul lor. Cine să știe ce se află în mintea unui fulg de zăpadă? Paralele cu mănuși. Paralele înțepenite la bus stop. Alte paralele ședeau în mașinile lor și conduceau paralel cu alte paralele de mașini cu paralele de oameni așezați comozi în scaunele lor de piele. Sau din imitație de piele. Sau din plastic. Cândva doream un cal. Apoi nu-l mai doream. Acum doresc iar un cal, dar alb. Și eu să fiu tânără. Undeva pe vârful unui munte, eu și calul meu alb, să bem din apa rece a unui râu. Crezi că o să ai zăpadă mai mult de o săptămână? Ce fel de vise visezi de când ești în Anglia? Cum ți se pare berea? Dar gustul cărnii, cum e?

.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei și culturii. Scrie și savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică și concursuri. poezii
poezii
poezii  CăUtare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare și confidențialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!