poezii
v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Publicitate Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Poezie Personale Proză Scenariu Eseu Presa Articol Comunități Concurs Special Tehnica Literara Multimedia

Poezii Românesti - Romanian Poetry

poezii


 

Texte de același autor




Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 227 .



Eu, cel ce sunt, cel ce am fost... și cel ce voi fi
personale [ ]
I

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [OctavSemarian ]

2018-05-06  |     | 



Problema legată de omul încarnat, de predecesorul și, de asemenea, de urmașul său dintr-o viață viitoare, poate fi, chiar pentru cineva care este preocupat de subiect, destul de greu de înțeles. Și asta, cu atât mai mult cu cât vei găsi idei contradictorii venite de la personaje care nu pot greși, iar asta pentru că, perioadele în care ele au trăit ar corespunde cu niveluri de evoluție diferite ale omului la care ele făceau referire. Mi-aduc aminte de Buddha, care, se spune, se cam abținea în a comenta subiectul, iar când a fost să scape o vorbă, a spus ceva de genul: „merele de anul ăsta, dintr-un măr, sunt, oare, tot merele de anul trecut”?... Nu cred că este cazul să mai comentez ce a vrut să spună!
Astăzi, adică după circa... 2600 de ani, problema se pune cu totul altfel! Situația omului de atunci era complet alta decât cea de acum. Vezi, având ceea ce se cheamă o imagine de ansamblu, poți înțelege destul de ușor asemenea situații!
Dacă ar fi să schimb termenii metaforei, făcând referire la parcursul omului între două vieți, deci și după moarte, aș spune așa: mărul, adică arborele, ar putea fi asimilat cu Eul spiritual al omului, adică cu cel care, de la o viață la alta, dă roade prin manifestare (roadele lui fiind sufletele). Am să le numesc noi personalități. Dar, în parcursul omului mai intervine ceva. Ceva ce în cazul mărului nu există decât în primă fază pentru că el este, în mare, același de la an la an. Este vorba de sămânță. Ceea ce spuneam că ar fi Eul vieții anterioare (deci, nu Eul spiritual... cel permanent), se comportă față de viitoarea manifestare, adică viitoarea personalitate, ca o adevărată sămânță, în sensul că, viitoarea personalitate, nu va porni de la zero, ci va moșteni nivelul manifestării anterioare, prin noua corporalitate care i se pune la dispoziție, în parte, prin ereditate, dar totdeauna în baza legii cauzei și a efectului, adică a karmei, care va fi manifestată în viitorul destin. Și, mai este ceva! Dacă semințele pe care le produc merele în fiecare an vor da naștere unor arbori cu aceleași calități, nicidecum superioare (sămânța de măr pădureț nu va da niciodată mere ionatane), sămânța umană, cea la care m-am referit mai sus, adică Eul încarnării anterioare, va avea un nivel calitativ al manifestării, din ce în ce mai ridicat, tocmai pentru că el „repornește” de la datul vieții anterioare.
Cam asta ar fi situația în care se găsește omul astăzi sau, mai bine spus, după anul 747 îdH.
A greșit, oare, Buddha cu ceva în afirmația lui!? Nu, nu a greșit cu nimic și asta pentru că, omul anului 650 îdH., era, în mare, altfel organizat, ceea ce avea efecte în tot parcursul său existențial, mai ales după moarte. Începând, abia cu anul 747 îdH., omul a început să-și încropească, în parcursul vieții, în ființă lui, ceea ce numeam „sufletul rațiunii”. Abia după acest an, odată cu sufletul rațiunii și conștiența de sine, care nu se poate manifest decât în cazul omului gânditor, omul devine responsabil de faptele sale, dar, pe un parcurs progresiv și de lungă durată! Asta înseamnă că, primele generații care au fost supuse efectului karmic (adică primele generații care au trăit având destin, destin datorat karmei aparținând celui care a fost înaintea lor), au fost cele născute după anul 100-300 dH, și asta pentru că manifestările, reîncarnările dacă vrei, se făceau atunci cu o frecvență de una la 1080 de ani, adică două manifestări pe lună, fiind vorba aici de luna macrocosmică cu o durată de 2160 de ani. Una de sex masculin, cealaltă de sex opus. Cu cât evoluția înaintează, această manifestare poate fi mai frecventă, deci intervalul de timp dintre ele poate să scadă. Ce vreau să spun cu asta. Vreau să spun că, înainte de a exista răspunderea faptei (pentru că nu exista suflet al rațiunii, deci nici liber-arbitru), sufletul având pe atunci doar componenta senzației, nu exista nici karmă individuală. Iar dacă nu exista karmă, nu exista nici ceea ce mai sus numeam ca fiind sămânța vieții anterioare. Altfel spus, între manifestările repetate ale aceluiași Eu spiritual nu exista, în afara conștienței de bază, nicio altă legătură. Adică nu exista un eu sufletesc al vieții anterioare de care să depindă destinul următoarei manifestări, adică a următoarei personalități. Dacă sufletele erau predispuse unui destin, acesta nu ar fi reflectat decât planul Eului spiritual, propus pentru încarnarea în cauză, fără alte legături anterioare sau, poate legate de o karmă superioară. Sufletul senzație formând „corp comun”, în corpul astral, cu corpul senzației, cel infestat de luciferism, avea prea puține șanse de a dezvolta în el, în timpul vieții, o doză suficientă de spiritualitate, pentru a urca, după moarte, în lumea spirituală și a deveni, apoi eul diriguitor al vieții următoare. Diferența dintre om și animal, în acea fază, era doar că omul putea fi educat, cumva, datorită acestui suflet al senzației, dar și aceea că, în sufletul senzației se nășteau și dorințele spre stările oferite de corporalitate, în fața cărora nu exista, încă, un sistem de apărare, mă refer la rațiunea ulterioară.
Din acest motiv Buddha spunea că nu există legătură între încarnările succesive ale aceluiași Eu spiritual, din timpul său. Adu-ți aminte de ce spuneau și grecii referitor la lumea cealaltă, la Hades prin anii 500 îdH.! „Mai bine cerșetor în lumea de aici decât rege pe lumea cealaltă”. Asta ar vrea să spună că sufletele celor morți, în acele vremuri, erau înțepenite în tărâmul morților unde așteptau ceva, în plictiseală, ziceau ei. Lucrurile astea sunt strâns legate și de ceea ce s-a întâmplat odată cu venirea și moartea lui Hristos, adică în legătură cu schimbările produse în parcursul de după moartea omului datorate impulsului hristic și, desigur a apariției sufletului rațiunii cu ceva timp mai înainte. Odată cu sufletul rațiunii, sufletele manifestate de la o viață la alta au început să aibă legătură între ele prin karmă, iar prin coborârea lui Hristos în lumea morților, acele suflete care stagnau acolo, din lipsă de spiritualitate, au fost repuse în circuitul evoluției prin impulsul hristic. Împărăția morților, nu era altceva decât purgatoriul, pe care acele suflete nu-l puteau părăsi, pășind spre lumea spirituală, tocmai datorită lipsei trăirilor de natură spirituală din viața încarnată.
Dar, să revin la subiect! Sigur că, acum, există o legătură între noi și cel ce a fost înaintea noastră, tot așa cum această legătură există și între noi și cel ce ne va urma. Doar că, prin această legătură nu înseamnă că fiecare dintre noi, ca personalități, continuăm activitățile predecesorilor. Ca personalități suntem cu totul și cu totul noi... în sensul de noutate! Legătura este similară, cumva, cu o moștenire. Și chiar asta este! Iar moștenirea constă în ceea ce noi, în ignoranța noastră, considerăm că am primit, în mod aleator, de la mama natură. Te uiți la unul sau la una și îți zici, cu ciudă: „băi ce darnică a fost natura cu el sau cu ea”! Apoi, o mai dăm și pe ereditate, cu invidie! Sigur că ereditatea are un cuvânt de spus, dar, karma, se transmite și prin ereditate. Cuplul parental de la care primim forma și nu numai forma, trebuie să dețină caracteristicile atribuite nouă prin karmă. Nu există sintagma; „voi m-ați vrut!”, atunci când ai de făcut un reproș părinților. Nu, este complet invers! Cuplul își dorește doar să aibă un copil. Dar, ca eu să mă nasc din împreunarea lor a fost alegerea mea și a celor care mi-au croit destinul în funcție de moștenirea mea karmică. Ceea ce trebuia să apară în ființa mea, datorită karmei, a fost găsit în linia ereditară a celor doi părinți.
Toată această... neștiință, în legătură cu cel ce a fost înaintea noastră, este datorată unei discontinuități în planul conștienței care are loc chiar înainte de naștere și care își are marele rost de a ne educa în spiritul libertății și al răspunderii față de propriile noastre fapte. Nu moartea este cea care taie firul continuității conștienței, ci nașterea. Această... discontinuitate determină... aparenta „inocență” despre care voi spune câte ceva în postarea următoare. Doamne ajută!

.  | index










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei și culturii. Scrie și savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică și concursuri. poezii
poezii
poezii  CăUtare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare și confidențialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!