poezii
v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Publicitate Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Poezie Personale Proză Scenariu Eseu Presa Articol Comunități Concurs Special Tehnica Literara Multimedia

Poezii Românesti - Romanian Poetry

poezii


 

Texte de același autor




Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 84 .



Despre trinitate
personale [ ]
II

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [OctavSemarian ]

2018-04-15  |     | 



Vorbeam, în postarea anterioară, despre Absolut ca fiind Dumnezeu în postura sa nemanifestată, lipsit de atribute, și de manifestarea lui ca fiind Dumnezeul cu atribute. Creștinismul afirmă că acest Dumnezeu, manifestat din cel nemanifestat ar fi, în fapt, o trinitate care ar reuni, deci, trei principii, desigur: Principiul Tatălui, al Fiului și al Spiritului. Reprezentanții altor religii protestează mai ziceam, spunând că Dumnezeu este unul singur. Dacă problema ar rămâne doar la această fază, nu ar fi mare lucru. Cred că înțelegi unde vreau să bat! Pentru a pune, cât de cât, la punct lucrurile, adică pentru a putea fi înțelese mai bine, este necesar să pornim de la un principiu de bază al evoluției. Un ciclu evolutiv, ca cele amintite mai sus, indiferent că ține de macro sau de microcosmos, se desfășoară după tipicul amintit des de mine pe aici. Orice ciclu începe cu repetarea fazelor anterioare, parcurse până în acel moment, apoi de perioada în care celor anterioare li se adaugă noul element evolutiv cerut de ciclul în cauză, ca să se închei, în cele din urmă, cu o anticipare a fazelor care ar mai fi de parcurs până la finalul ciclului evolutiv. Deci, după cum se poate vedea, este vorba de o simbioză între... trecut, prezent și viitor, adică între ce a fost, ce este și ce va fi, chiar dacă în unele faze nu putem vorbi încă de timp. Doar că, atunci când te gândești la un ciclu evolutiv, la modul amintit mai sus, în care acesta se derulează, trebuie să-i extinzi valabilitatea până la cel mai mic element existent în el. Vreau să spun că tipicul este același. Omul, să-l luăm pe el ca exemplu, urmează același mers în evoluție fie că vorbim despre marele lui ciclu dintre o naștere și altă naștere, fie că vorbim de cel dintre naștere și moarte, fie că vorbim despre cel dintre culcare, somn și trezire. Între naștere și moarte, omul trece prin trei etape distincte, echivalente cu tinerețea, maturitatea și bătrânețea. În primii 3x7 ani el își definitivează moștenirea vieților anterioare, moștenire evidențiată de corporalitate (corp fizic, eteric și astral); în următorii 3x7 ani, acesteia i se adaugă aportul vieții în curs, sufletul, adică eul (sufletul senzației, cel al rațiunii și cel al conștienței), ca în următorii 3x7 ani, să se anticipeze cele trei faze viitoare care țin de spiritualitatea sa (Sinea Spirituală, Spiritul Vieții și Omul Spirit), la care încă nu a ajuns la nivel macrocosmic. Vom mai vorbi despre asta mai detaliat. Cum omul spuneam că este imaginea Creatorului, trebuie să înțelegi că nu El este ca omul, ci invers. Deci, aceleași trei elemente trebuie căutate și în El, în Dumnezeul manifestat, pentru că acolo își au sursa, sursă care se manifestă ca atare în toată creația și pe tot parcursul manifestării ei. Am ajuns, deci, la ideea că în entitatea dumnezeului manifestat ar trebui să existe, de asemenea, trei principii, la fel ca în om (de fapt, invers). Un principiu care să refacă, să readucă în manifestare esența manifestărilor sale anterioare și vorbim aici de manifestări ale universului, un alt principiu activ care să adauge „datului” din manifestările anterioare, noul element preconizat ca salt calitativ pentru manifestarea în cauză și, în fine, un al treilea principiu care să urmeze, să fixeze și să anticipeze, împreună cu ce s-a realizat până atunci, ceea ce va fi în altă manifestare. Cele trei principii de mai sus, după cum cred că ai înțeles, nu sunt decât... Principiul Tatălui, cel al Fiului, și cel al Spiritului, toate trei reunindu-se în entitatea Divină, adică în Dumnezeul manifestat, fiecare constituind o entitate separată, cu propria-i conștiență, tot așa cum și în om, prin evoluție, cele trei principii spirituale care îl vor determina ca entitate, vor exista și separat, unite în același timp în el. Aceste trei principii se vor regăsi, după cum spuneam și în cele mai mici elemente dar, doar ca principii, nu ca entități divine. Și, mai mult, ele se vor manifesta întotdeauna împreună, chiar dacă unul dintre ele este, în elementul respectiv, preponderent (mă refer la manifestarea Trinității, deci la un proces care va urma). Deci, tot ceea ce, mai sus, denumeam ca faze evolutive, fiecare nu sunt decât manifestări ale acestei Trinități Divine. Totul, dar absolut totul se bazează pe acest multiplu de trei care își are originea în dumnezeul manifestat sub forma celor trei entități, de astă dată. Negarea unei astfel de evidențe ține, culmea, tot de existența acestor trei principii separate, prin faptul că unii privesc doar spre unul dintre ele, care cândva a fost sau este preponderent. Este cazul clasic al religiilor.
Dar, prin aceasta, nimeni nu neagă faptul că Dumnezeul manifestat este cu adevărat Unul, tot așa cum omul în trupul, sufletul și spiritul său este tot unul și asta va fi întotdeauna, doar că, prin evoluția, adică prin dispariția contrariilor, omenirea, ca orice altă ierarhie, în final, se va constitui într-o singură entitate cuprinzând, însă, desigur, cele trei principii ca alte trei subentități, tot așa cum, fiecare din cele trei principii ale Divinului se manifestă preponderent, într-o etapă evolutivă, ca entități separate. Atunci când vorbim de principiul Tatălui, întotdeauna ne vom referi la principiul care se manifestă în tot ceea ce reprezintă o moștenirea anterioare și care constituie în baza viitoarei deveniri. Când vom vorbi, însă, de principiul activ, cel care va pune în mișcare toate resursele moștenite în vederea realizării saltului calitativ, de a aduce noul în vechea configurație, vom face referire la principiul Fiului, iar ceea ce le va întregi statura, le va definitiva structura, prin reunirea lor și prin anticipările de care vorbeam, este Spiritul. Spiritul, prin anticiparea în cauză, nu face decât să bată definitiv jaloanele evoluției sistemului în cauză și să-l pregătească pentru viitorul ciclu evolutiv. Oare omul, ca viață de voință, sentiment și gândire nu face la fel? Nu am vorbi de un om închegat dacă nu l-am privi prin cele trei forme de manifestare ale sufletului, forme care, însă, nu vor putea fi niciodată separate undele de altele la actualul său nivel de evoluție. Nu vei întâlni pe nicăieri un om care doar voiește sau doar gândește sau doar suferă. Voința se va manifesta ca rod al gândirii și sentimentului, gândirea le va avea la bază și ea pe celelalte două, iar trăirile sufletești la fel. La rândul lor, gândirea omului, viață lui de sentimente și voință nu sunt decât manifestări clasice ale celor trei principii: Tatăl, Fiul, Spiritul, dar, fiecare în parte, chiar dacă este dominat de unul dintre ele, le conține și pe celelalte, ca peste tot.
Vorbim aici de marea Creație Divină, pentru că vorbim de Dumnezeu. Ea, are loc în El, în „intimitatea” Lui, fiind chiar ființa Lui, urmându-i propriile-i legi în baza cărora se determină și se manifestă ca entitate liberă și, înfăptuită de El, de Dumnezeu, prin cele trei aspecte care Îl constituie ca mare Ființă Divină. Faptul că această Creație a fost făcută în „șapte zile” se poate explica tot pe bazele acestui principiu trinitar, prin care... se repetă, se adaugă și se anticipează. Doar că, la prima socoteală ele ar fi nouă, nu șapte. Să vedem: în primele „trei zile” ale Creației s-a refăcut structura anterioară având la bază karma vechiului univers. Avem aici de-a face cu însuși Tatăl. În următoarele „trei zile” are loc adăugarea elementului nou, caracteristic noului ciclu evolutiv. În acest caz vorbim de principiul activ al Trinității care este însuși Fiul. Pentru că „noul” ia naștere din ceea e este dat ca bază a creației, adică din Tatăl, el este denumit ca fiind Fiul. În fine, în următoarele „trei zile” Divine intră în acțiune însuși Spiritul care anticipează, ziceam, ceea ce urmează a fi, ca în final să se atingă cota evolutivă a noului ciclu. Deci, nouă zile. Cum se face atunci că se vorbește doar de șapte? Misterul ar fi dezlegat dacă am ști că cea de a treia perioadă din cele care repetă trecutul, cu prima perioadă din cele trei care se constituie în prezent, sunt foarte asemănătoare astfel încât ele pot fi contopite în una singură. La fel se întâmplă și cu cea de-a șasea și cu cea de-a șaptea perioadă. În felul ăsta din nouă avem doar șapte. Același lucru se întâmplă și cu structura umană, de exemplu. Ea este alcătuită din nouă elemente, trei corporale, trei sufletești și trei spirituale. La confluența dintre ele se identifică, însă, două câte două. Corpul senzației împreună cu sufletul senzație dau corpul astral, iar sufletul conștienței, împreună cu Sinea Spirituală se constituie în primul element spiritual. Doar că, cele șapte etape, zile sau cum vrei să le spui, apar sub această formă doar privite din afară. Dacă, însă, le parcurgi, vei vedea că cele trei principii sunt într-o continuă dinamică, în sensul că, principiul Fiului, în permanență lasă loc principiului Tatălui, precum și cel al Spiritului trece în cel al Fiului, ca în final totul să se reducă la Tatăl.
Să vedem, în continuare, cum are loc manifestarea Creației; sub ce formă este ea legată de cele trei aspecte ale Divinității care, prin însuși procesul propriu de manifestare, din ceea ce numeam Absolut, au realizat ceea ce numesc Creație.
Deci, ca să fiu clar: Creația Divină este realizată în propria Ființă a Dumnezeului, a Divinității chiar prin procesul de manifestare din Absolut, prin cele trei aspecte ale sale; Tatăl, Fiul, Spiritul. Mai departe, manifestarea Creației, este un proces prin care, Creația este pusă în operă pe baza „proiectului” Divin al Creației, acest „proiect” fiind însăși Divinitatea Trinitară. Această nouă manifestare, din Dumnezeul manifestat, de astă dată, nu ar fi decât... copia Divinității realizată ca macrocosmos, copie realizată, însă, într-o altă lume, în cea spirituală, adică, lume supusă altor legi față de cea Divină.
Prima fază a acestei manifestări, a realizării proiectului divin, ar fi procesul de emanație prin care, principiul Tatălui reface universul spiritual în baza karmei universului anterior. Acest univers nu este decât anteriorul macrocosmos, care în faza anterioară a existenței a evoluat până la punctul în care, toată manifestarea a fost spiritualizată și apoi dizolvată în Absolut, adică în Dumnezeul nemanifestat. Deci, principiul Tatălui nu face decât să refacă acest univers spiritualizat din existența anterioară sub o formă, însă, care să-i permită preluarea elementului nou, caracteristic ciclului în cauză. Acest proces de emanație ar corespunde primelor „trei zile” din creația Divină explicate mai sus. Intră, apoi, în acțiune, principiul Fiului care, în următoarele „trei zile”, în baza principiului activ pe care îl manifestă, adaugă acestui „dat”, prin activitate evolutivă, elementul nou, prevăzut a fi integrat în actualul ciclu evolutiv. Principiul Tatălui, nu a făcut decât să... „recreeze”, deci, baza de la care, apoi, principiul activ al Fiului va adăuga Creației, noul element, prin evoluție. Pentru ca acest ciclu să poată fi „împlinit”, este nevoie ca, în continuare, principiul Spiritului să purceadă, în următoarele „trei zile”, la procesul de anticipare a următoarelor trei faze evolutive, nu înainte, însă, de a absorbi în el ceea ce a fost realizat până atunci. Un ciclu evolutiv nu poate fi încheiat decât prin anticiparea a ceea ce va fi, anticipare susținută de principiul Spiritului Sfânt, cel în care se regăsește „devenirea”.
Aceste nouă mari faze de manifestare ale Dumnezeului manifestat din cel nemanifestat, pentru sistemul de evoluție Pământ, nu sunt decât cele șapte mari cicluri evolutive pe care le denumeam în alte postări sau mai bine spus, pe care Steiner le denumea ca fiind, sistemele de evoluție Saturn, Soare, Luna, Pământ, Jupiter, Venus, Vulcan. Cum au ajuns ele șapte din nouă, am explicat puțin mai sus.
Înainte de a trece mai departe, aș dori să explic, cât pot, cam cum se produce acest proces de manifestare prin care Divinitatea se „exteriorizează” sau își exteriorizează, mai bine spus, trăirile interioare ca manifestare a procesului de Creație.

Omul este singura entitate care își poate crea o viață interioară pe care să o viețuiască ruptă cumva de viața care-l întâmpină în exterior, percepută de el prin simțuri și pe care, mai în glumă, mai în serios o voi caracteriza cu zicala... „una gândește și alta face”; și asta, datorită faptului că el a fost creat pentru a deveni o entitate liberă. Dumnezeu a vrut să experimenteze libertatea prin om. Celelalte entități, inclusiv Divinitatea, au o altfel de structură. Toate trăirile lor interioare se manifestă în exterior. Nimic nu poate fi... „ascuns”. Poate omul actual face așa ceva!? Cum ar fi să-l faci, în trafic, pe unul „bou” și să vezi că, unde abia mai încape mașină de mașină, apare și un bou în carne și oase. Să lăsăm gluma! Într-un fel și omul poate face așa ceva și chiar face, dar fără știința lui și fără acuratețea pe care o fac ființele superioare lui. Îți spuneam că, prin gândire și prin sentiment, în lumea eterică și cea astrală omul poate naște ființe gând cu o durată de existență mai mare sau mai mică, în funcție de intensitatea gândului sau a sentimentului care le-a generat. Vorbesc de ceea ce prin alte postări numeam, demonii și fantomele trecutului; denumirile, ca atare, sunt date de Șteiner. Să nu te încurce faptul că le denumesc entități gând. Lumea de dincolo, la cea spirituală mă refer, este ea însăși o lume ideatică, adică o lume în care entitățile sunt de natură gând.
Dacă entități, nu prea îndepărtate de noi, ca evoluție, pot crea tot felul de ființe și fenomene, prin trăirile lor interioare, Divinitatea, prin aceeași... metodă, să zic, creează universuri. Iar, la acest nivel, ceea ce este creat se desprinde de entitatea Divină, devenind o lume de sine stătătoare.
De ce spun toate astea? Pentru a-ți arăta că totul, dar absolut totul are la bază Trinitatea Divină, adică Divinitatea sub cele trei aspecte pe care le cuprinde, aspecte care vor deveni active pe toată durata procesului evolutiv, pe rând (dar totuși împreună), în etape diferite, adică. Dacă iudaismul și islamul vor să cuprindă această Trinitate, aceste trei principii care acționează în univers, în etape diferite, într-un sigur cuvânt, acela de Dumnezeu, este treaba lor. Aceste trei principii manifestate din cele trei aspecte ale Divinității există oricum și acționează indiferent de ce cred ei... sau noi. De fapt, nu există religie care să nu recunoască, sub o forma sau alta, că aceste trei principii există, doar că ele nu le-au acordat importanța pe care, pe bună dreptate, le-a acordat-o creștinismul. Mai există, însă, un motiv care, aș zice că stă la baza ignorării lor. Un motiv foarte important despre care vom discuta mai târziu. Doamne ajută!

.  | index










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei și culturii. Scrie și savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică și concursuri. poezii
poezii
poezii  CăUtare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare și confidențialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!