poezii
v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Publicitate Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Poezie Personale Proză Scenariu Eseu Presa Articol Comunități Concurs Special Tehnica Literara Multimedia

Poezii Românesti - Romanian Poetry

poezii


 

Texte de același autor




Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 136 .



Rațiunea față în față cu realitatea
personale [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [OctavSemarian ]

2018-04-11  |     | 



Chestia asta cu raționamentul corect și cu cel incorect este foarte relativă, ea bazându-se pe acordul cu realitatea. O să spui că realitatea, trebuie să se bazeze pe rațional. Nu te contrazic... prea tare, dar, pentru a fi în felul ăsta, raționalul trebuie să țină pasul cu realitatea. Și asta pentru că realitatea este mereu alta, oricât am vrea noi să o batem în cuie, iar gândirea omului... e mai conservatoare. Știi, îmi vine în cap, în momentul ăsta noțiunea de identitate! Dacă stai să o analizezi puțin, vei înțelege că ea nu prea există, iar de aici poți înțelege și faptul că realitatea este mereu alta. Dacă tu crezi că ești același, chiar de la o secundă la alta, este o mare eroare. Cel mai neînsemnat gând, cea mai banală percepție, cel mai nevinovat sentiment, cel mai infim gest... toate produc schimbări în tine, lăsând la o parte... chimia. Privește omul pe parcursul său, de la naștere la moarte, prin toate etapele temporale prin care trece, și ai să vezi cât de evidentă este schimbarea, iar secunda nu este decât unitatea de timp în care ni se modifică constituția fizică, sufletească și spirituală! Vreau să spun că, o judecată rațională pentru a fi cât mai conformă cu realitatea, trebuie aplicată momentului în care cele două concordă și asta pentru că, realitatea momentului își impune propria-i rațiune. Tu crezi că sofiștii erau niște șarlatani când spuneau că orice problemă o pot prezenta, chiar filosofic, din puncte de vedere cu totul contrarii? Sofistica a fost un foarte important curent în gândire, prin rațiunea speculativă pe care o punea în evidență. Omul de rând, în acele timpuri, secolele IV, V, VI îdH, abia învăța să gândească. Școlile filosofice ale acelor timpuri, Pitagora, Socrate, Platon, Aristotel... sofiștii, cu Protagoras și Megara, cu asta se ocupau. Implementau în minte omului de rând, tehnica gândirii. De ce pe sofiști a căzut măgăreața și au ajuns până la noi cu reputația stricată? Pentru simplul motiv că, mai ales după Megara, școlile lor de gândire percepeau taxe, adică o făceau pe bani, ceea ce pe vremea aia era de neconceput. Dar, meritul în a școli omenirea, în tehnica gândirii, a fost cel puțin egal cu al celorlalți, dacă nu chiar mai mare, pentru că, de... când e pe bani... trebuie să fii mai responsabil, nu?. Și spun asta pentru că la ei era evidentă legătura dintre rațiune și realitatea de care vorbeam. Dacă un sofist îți spunea, zic și eu, că doi ori doi se poate întâmpla să facă și cinci, trebuia să te pună pe gânduri, mai ales pe noi, acuma, când puterea gândirii raționale a ajuns la un nivel foarte ridicat, și nu să te facă să râzi. Dacă astăzi, te duci la magazin și cumperi patru produse a câte un leu fiecare, iar acasă ajungi cu cinci, cineva îți poate spune că e o greșeală, că rațiune spune altfel. Doar că rațiunea celui care te judecă nu știe că, în realitate, ai beneficiat de o ofertă; un produs în plus, dacă cumperi patru. Sigur că exemplu este tâmpit, dar este o realiate de care rațiunea nu a ținut cont, așa cum se întâmplă de foarte multe ori. Să consideri că omul de acum... mii de ani, era identic cu cel de acuma, mi se pare o prostie. Să vorbești despre atlanteeni și despre tehnica înaltă la care au ajuns, ca fiind rodul gândirii lor raționale, mi se pare chiar de râs, pentru că în acele vremuri omul încă nu știa ce este aia proprie gândire. De unde, atunci, raționament? Cea mai bună dovadă este faptul că un copil nu se naște gânditor, el învață să gândească, și nu numai să gândească; exceptând instinctele primare, totul se învață. Tot așa cum omul, pe parcursul vieții, parcurge etape distincte, realitatea lui la 70 de ani fiind alta cu cea de la 10, 20, 30... tot așa se întâmplă și pe parcursul mileniilor. Viața dintre naștere și moarte nu este decât o repetare la scară micro, a ceea ce se petrece la scară macro. Ceea ce își adaugă omul, la propria-i constituție din șapte în șapte ani, la nivel macro se adaugă la fiecare 2160 de ani. Ce reprezintă anii ăștia am tot explicat prin alte postări, nu mai reiau. O să spui că dacă am făcut-o ieri, alaltăieri, acum un an... realitatea s-a schimbat și, conform spuselor mele, rațiunea de atunci s-ar putea să nu mai fie valabilă. Iar eu am să-ți replic, cu satisfacție că... „uite, chiar ai înțeles”!
Suntem obișnuiți să spunem că experiența de viață ne schimbă, ne face mai înțelepți. Desigur că este un adevăr în acest mod de a gândi, dar suntem încă departe de întregul adevăr. Ceea e ne schimbă, cu adevărat, modul de comportament, sunt elementele sufletești și spirituale pe care, fiecare dintre noi, le adaugă, în plus, peste constituția fizică moștenită, nu de la părinți, ci datorită „meritelor” noastre, din viața anterioară. Realul din om se schimbă radical din șapte în șapte ani. Abia aceste noi componente determină schimbarea majoră a comportamentului omenesc, nu experiența de viață. Datorită acestor elemente superioare ale ființei noastre, aceeași experiență de viață ne apare în altă lumină. „Înțelepciunea”, considerată a fi atributul unei vârste mai înaintate, nu este datorată numai unei experiențe mai bogate, ci și a modului cum noi înțelegem acumulările în cauză. Rațiunea ar fi seacă, rece dacă nu ar fi impregnată de trăirile noastre sufletești, iar sufletul nostru este complet abia după vârsta de 43 de ani. Sufletul senzației ar pune rațiunea doar în slujba propriului interes, acela de a te simți cât mai bine, cât mai confortabil, dacă în sufletul rațiunii nu s-ar fi dezvoltat, concomitent cu rațiunea și afectivitatea. Trăirile afective sunt calea prin care rațiunii i se impune o limitare de ordin moral. Iarăși mi-aduc aminte de Goya cu zicerea lui tâmpită, preluată cu pompă de fudulii cunoașterii: „Somnul rațiunii naște monștrii”. Adevărata limitare morală vine însă de la sufletul conștienței, care ne aparține pe deplin, care se face simțit, în felul în care înțelegem și ne comportăm, abia după 35 de ani. Nu numai experiența de viața duce la schimbarea comportamentului nostru, ci mai ales modul cum această experiență este înțeleasă în etape diferite ale evoluției constituției noastre sufletești și spirituale. Sufletul conștienței ne apropie de elementul spirituala al ființei noastre. De acolo ne vin adevăratele trăiri morale care vor da o altă imagine acumulărilor noastre, numite experiență. De acolo ne vine adevărata înțelepciune care ne face să reacționăm într-un alt mod decât am făcut-o până acuma, în fața acelorași impulsuri care ne vin din exterior prin percepții, care sunt filtrate prin același bagaj cognitiv. Pentru că una este să reacționezi în așa fel încât tu, ca individ, să cazi bine, așa cum ți-ar spune rațiunea în baza experiențelor tale anterioare, influențate de sufletul senzației, și alta este să înțelegi morala situației, cea care îți va pune în acord încărcătura spirituală, care emană din fapta ta, cu lumea care te înconjoară, atunci când vârsta te pune în posesia propriului suflet al conștienței, adică, a adevăratei surse de moralitate pe care o poate avea sufletul omului. Tot de aici apare și conflictul generațiilor. Diferența dintre moralitate și imoralitate este dată tocmai de realitatea în slujba căreia se pune liberul tău arbitru, rațiunea ta. Dacă se pleacă spre realitatea lumii senzațiilor care izvorăște din corpul tău astral, de acolo de unde vin și ispitele, acțiunile capătă un caracter imoral, indiferent de câtă experiență de viață ai avea. Dacă realitatea spre care se va îndrepta rațiunea va fi cea pe care i-o va prezenta sufletul conștienței, care tinde să-ți prezinte realitatea spirituală, care este adevărata realitate, și nu cea a lumii fizice, acțiunile încep să aibă caracter moral. Dacă există oameni de o moralitate ridicată, chiar și înainte de apariția sufletului conștienței, asta se datorează moștenirilor din viețile anterioare înscrise în caracterul purtat de corpul astral. Un anumit nivel de moralitate manifestat în fapte, se va transmite ca „dar” următoarei vieți. Noua personalitate care, atunci, se va naște, va porni de la acest nivel al moralului sau al imoralului. Dar, nici moralitatea nu este obligatorie chiar dacă omul a trecut de vârsta de 43 de ani. De lucrul ăsta te-ai convins și singur. Dacă legăturile lui cu lumea fizică, prin senzații susținute de dorință, sunt prea mari, sufletul conștienței rămâne atrofiat. Pe de altă parte, amoralitatea este o trăire care exclude uzul rațiunii. Omul nu poate trece printr-o asemenea fază decât bolnav fiind sau, cumva, până la vârsta maturități. Dacă un om nu poate face uz de propria-i rațiune, asta nu-l transformă în monstru. Asta înseamnă boală. Un asemenea om trebuie tratat, nu executat. Monstru este acela care își pune rațiunea în acțiune spre a-i nimici pe cei din jurul său din cine știe ce interese personale sau de grup.
Din toate astea ar rezulta că omul complet, ca entitate, apare abia după vârsta de 63 de ani, vârstă până la care el și-a adăugat toate componentele ființei sale, spirituale și sufletești. Abia după vârsta asta ai putea spune că judecata și moralitatea lui sunt la ele acasă, fiind cât mai apropiate de adevărata realitate a existenței, dacă omul a avut un parcurs normal. Ceea ce se pierde, ca aptitudini fizice, datorită vârstei, este recompensat de ceea ce este câștigat pe linie spirituală, iar scopul unei vieți, chiar ăsta este: „frumusețea spirituală”. Fiecare generație își trăiește propria-i realitate dată de structura sufletesc-spirituală pe care o are în... folosință, în funcție de vârstă. „Dacă nu ai un bătrân, să-ți cumperi”, pentru că el îți va putea arăta unde trebuie să ajungi cu înțelegerea. „El a fost ca tine... tu, încă, nu ai fost ca el”. Orice om mai în vârstă și-ar dori vigoarea fizică a tinereții, dar nu cu... mintea de atunci, cu înțelegerea de atunci.
Lumea fizică nu este decât o formă de manifestare a entităților spirituale; ele, entitățile, fiind adevărata realitate pe care omul nu o percepe ca atare, încă. Cu cât manifestarea lui este mai morală, cu atât el se apropie mai mult de realul existenței. Asta este hrana lui spirituală! Nimeni nu poate urca în lumea spirituală, după moarte, dacă aici, „nu s-a hrănit” spiritual. Și cât de mult însemnă asta pentru viitoarea încarnare! Dar asta nu însemnă să fii erudit, filosof sau cine știe ce om important. Nu astea sunt calitățile care te înalță. Nu vreau să diminuez importanța cunoașterii, doar că ea își arată valoarea nu prin sine, ci prin calitățile pe care le poate dezvolta în om prin înțelegere, prin înțelegerea realului în care trăim, prin trăirile sufletești pe care le generează această înțelegere. Cunoașterea este primul lucru pe care-l pierdem după trecerea pragului morții. Personalitatea noastră nu mai este aproape nimic. Ea dispare odată cu corpul eteric. Nu rămân decât sentimentele, care pot fi reduse, în mare, și ele, doar la simpatia și antipatia față de tot ce l-a înconjurat pe om în viață. Iar, pentru a avea asemenea trăiri interioare, nu ai nevoie, neapărat, de studii academice. Ai nevoie de milă, compasiune, înțelegere, modestie, smerenie, iubire, afecțiune... Nu există studii cu asemenea profil, nu există doctorate în compasiune și modestie, iar dacă ar exista... nu ar mai însemna nimic. Doamne ajută!

.  | index










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei și culturii. Scrie și savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică și concursuri. poezii
poezii
poezii  CăUtare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare și confidențialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!