poezii
v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Publicitate Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Poezie Personale Proză Scenariu Eseu Presa Articol Comunități Concurs Special Tehnica Literara Multimedia

Poezii Românesti - Romanian Poetry

poezii


 

Texte de același autor




Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 76 .



Iertăm... în continuare
personale [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [OctavSemarian ]

2018-04-08  |     | 



Desigur că în acest punct problema răului și legat de ea, iertarea, reclamă detalii în plus, pentru că, după cum spuneam, un rău implică în el și un bine și, cu atât mai mult, invers. Este vorba de faptul că, pe de o parte, el șterge efecte negative ale karmei din vieți anterioare, ceea ce este, în fapt, un bine, dar, pe de altă parte, încarcă pe cel care-l comite, pe... „agresor”, să-l numim, cu o karmă negativă care își va reclama, mai devreme sau mai târziu și ea anihilarea. Ce înseamnă, de fapt, acestă anihilare? Ce înseamnă răul în sine? Omul există, racordat fiind la lumile din și în care sunt individualizate componentele sale: lumea fizică, cea eterică, astrală și lumea spirituală, în ansamblul ei. Faptul că el ajunge la conștiența de sine prin intermediul corpului fizic, ca urmare a organelor de percepție legate de lumea înconjurătoare, care i se opune ca obiect, ca obiectivitate în fața subiectivității sale, face ca celelalte elemente ale constituției sale să fie prezente doar în subconștientul său. Când cineva face un rău sau este agresat, adică i se face lui un rău, prin trăirile sufletești, prin efectele care se repercutează în componentele de care vorbeam mai sus, ca de exemplu, durere fizică, manifestată prin toate componentele trupești (fizic, eteric, astral), apoi durerea sufletească, apoi ura, invidia, dorința de răzbunare, toate acestea nu fac decât să producă o perturbare, în sens negativ, a lumilor în care, componentele constituției umane sunt individualizate. Acesta ar fi răul care se naște prin suferința celui agresat și prin trăirile de ură, de răzbunare sau interese egoiste care reclamă rezolvare prin... „agresarea”, de orice natură, a altuia. Dacă trăirile noastre, în fața agresiunii, ca cele de răzbunare, de frustrare, dorință de dreptate... nu ar exista, fiind șterse, pur și simplul prin iertare sau conștienți fiind că răul pe care îl suportăm este cauzat de faptele noastre anterioare, având ca scop o reridicare spirituală a noastră sau, privit din partea agresorului, dacă răul în cauză, s-ar face nu din considerente personale, de interes personal, interese purtate, la fel, de ură, rea voință, lăcomie, egoism... ci din știința că fapta trebuie săvârșită pentru a-l ajuta pe cel care o suportă, deci, dacă toate aceste fapte nu ar fi însoțite de trăiri personale, de ambele părți, care să perturbe ordinea spirituală a sistemului de evoluție, dacă toate acestea, ar avea ca suport, trăiri de iubire, dorință de a ajuta, înțelegerea binelui generat prin aceste fapte, nu s-ar naște, de nicio parte, agresor sau agresat, karmă de natură negativă. Desigur că pare ca fiind imposibil să faci rău cuiva pentru că ai ști tu că astfel îl cureți de karmă. Discuția noastră intră, aici, pe un făgaș de natură preponderent teoretică, pentru a înțelege mai bine fenomenul. Dar, evoluția ne va aduce, cu timpul, și în postura în care ne vom conștientiza viețile anterioare și prin aceasta și karma care este legată de aceste vieți, iar, pe de altă parte, rolul de pion karmic nu trebuie neapărat jucat de un om. Evenimentul tragic, care te paște cu scopul ștergerii karmei, poate veni de oriunde, sub orice formă, prin cele mai „spectaculoase” sau banale accidente. Sau, pionul karmic nu trebuie neapărat să aibă ceva personal cu tine, el poate pur și simplu să adoarmă la volan.
Am să-ți mai dau un exemplu, legat de cele spuse mai sus, în care, pionul de care tot vorbim, adică agresorul, îți provoacă suferință cu toată compătimirea de rigoare și fără sentimente care ar perturba cumva lumile superioare, iar tu îi vei primi răul făcut ca un mare bine. Când suferi de o boală (altă consecință de natură karmică), de exemplui o cangrenă care îți afectează un picior și, ca urmare, el trebuie amputat. Internat fiind în spital, ți se comunică diagnosticul și ești anunțat că singura șansă este amputarea. Ce faci? Îl vei urî pe chirurg pentru faptul că îți va tăia piciorul, o să-i ceri socoteală pentru asta sau nu vei ști cum să-i mulțumești pentru că în felul ăsta îți va salva viața? La rândul lui, chirurgul, care în scenariul nostru joacă rolul agresorului, va face operația din ură, din vreun interes personal, meschin sau din dragoste, cu profesionalism, pentru a te salva? Desigur, vorbim de cazul în care chirurgul îți va tăi chiar piciorul bolnav și nu pe celălalt. Ha, ha, ha... uite că mi-am adus aminte de... „pionul karmic” Ciomu! Parcă așa îl chema, nu?
Dacă făptașul ar comite fapta fără încărcătura emoțională de rigoare, ură, egoism... ci doar pentru că ar ști că fapta lui corectează în bine parcursul spiritual al celui care ar fi agresat de el, nu ne-am afla cam în aceeași situație cu amputarea, descrisă mai sus? Vreau să spun că dacă nu ar exista încărcături emoționale negative de o parte sau alta, nu s-ar naște karmă negativă pentru că lumile de care vorbeam nu vor mai fi afectate prin trăiri emoționale negative. Atunci când este stabilit destinul omului, înainte de naștere, pe baza karmei active legată de entitatea lui anterioară, de aceste argumente se ține seama! Nimeni nu-ți va stabili un destin având ceva personal cu tine. Mai mult, tu vei fi cel care va dori să treacă prin toate necazurile având interesul de a-ți curăța karma și a păși pe trepte superioare ale propriei evoluții. Vreau să spun că toate aceste trăiri sunt translatate în final la un nivel evolutiv universal, pentru că noi suntem racordați cu totă ființa noastră la acest sistem. Noi suntem, alături de tot ceea ce există în el, chiar acest sistem, adică o măreață ființă universală, și orice trăire a noastră, orice faptă a noastră, afectează în bine sau rău acest sistem, iar karma nu face decât să ne aducă în postura de a îndrepta ceea ce am perturbat în el, în această ființă. Noi nu suntem decât celula sau organul care trebuie să funcționeze conform cu programul întregului organism universal pentru a nu-l îmbolnăvi, iar dacă nu o facem, suntem obligați, de legile acestui sistem, să reparăm ceea ce am stricat printr-o trăire care necesită suferință, iar dacă nici așa nu vom înțelege adevăratul nostru rost, există și posibilitatea de a fi eliminați din el, de a fi extirpați, adică. Legea karmei, devine în felul ăsta, un fel de lege a talionului; de fapt, cam asta și este.
Omul trebuie să se aștepte la rău, deci, în viața dintre naștere și moarte, doar dacă în vieți anterioare a provocat cauzele acestui rău și asta pentru că acest ultim rău nu are ca scop decât stingerea dezechilibrului universal pe care, prin fapta sa anterioară, l-a determinat în „organismul ființei universale”. Karma este o lege asemănătoare, ca mod de a funcționa, cu orice altă lege din planul fizic. Dacă te încadrezi în parametri ei de acțiune, automat te afectează. Ai greutate, legea gravitației te va influența. Ai comis o faptă rea, intri sub incidența legii karmei. Nu ai comis-o, nici karma nu te va atinge prin aspectul ei dureros. Din acest motiv spuneam, în postarea anterioară, că fiecare ar trebui să-și vadă de răul din sufletul lui. De fapt, asta este singura soluție pentru a ieși de sub incidența karmei negative și de a instaura binele în sânul omenirii. Orice reacție ostilă, de natura gândului, a sentimentului sau a faptei exteriorizate, la ceea ce noi credem că ar fi un rău în jurul nostru, nu face decât să ne pună în postura de a produce, mai departe, rău, chiar dacă noi avem impresia că suntem de partea binelui. Lucrurile trebuie să se întâmple; bune sau rele, toate au o cauză și un scop. Rolul nostru nu este de a le judeca, pentru că, deocamdată, nu le putem înțelege adevăratul sens privind viața doar între naștere și moarte. Destinul fiecăruia, ca și cel universal, trebuie împlinit, trebuie parcurs și el are forma actuală ca urmare a faptelor pe care omenirea le-a făcut în mii și mii de ani. El are o logică care mai totdeauna depășește puterea noastă de înțelegere. Nu spun că suferința altuia nu trebuie să nască în noi milă, compasiune, empatie. Nu spun că durerea altuia nu trebuie întâmpinată cu o mână întinsă spre ajutorare. Spun doar că ea trebuie înțeleasă ca fiind corecția adusă unei vieți spre binele propriei evoluții și a întregului univers. Spun doar că nu ar trebui să ne revolte nimic din tot ceea ce se întâmplă, pentru că ăsta este meritul nostru. Spun că totul trebuie acceptat ca atare, în sensul celor de mai sus. În balada Miorița baciului moldovean nici nu i-a trecut prin cap să se apere de ceea ce știa că va urma, pentru că și-a înțeles destinul. Nu a existat sentiment de ură sau revoltă în sufletul lui. Singura lui grijă a fost să lase totul orânduit cum se cuvine în urma sa. Balada în cauză, ca și multe altele, în general poveștile cărora nu le acordăm decât valoarea de... a adormi copiii, nu sunt decât licăriri ridicate în conștiența colectivă de adevărata înțelegere a realității ascunsă nouă în ignoranță, încă.
Augustin spunea că dacă nu iertăm răul făcut nouă de alții, nu facem decât să devenim la fel ca ei.
Eu afirma, aici, că iertarea își are rostul doar în fața acelora care nu au ajuns să înțeleagă, încă, esența spirituală a existenței. Răul care ni se face, este consecința faptelor noastre anterioare, iar rostul lui nu este decât acela de a ne repune pe traseul evoluției spirituale în concordanță cu evoluția întregului sistem, iar cel care ne aplică corecția, o face, încărcându-se pe sine cu alt rău. Pentru el trebuie să ne rugăm. Doamne ajută!

.  | index










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei și culturii. Scrie și savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică și concursuri. poezii
poezii
poezii  CăUtare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare și confidențialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!