poate klaus nu o să reușească sa facă prea multe cu viața lui
oricum nu știe ce-nseamnă să faci ceva cu viața ta
când era mic nu a putut să înalțe niciun zmeu căuta să atingă fetele la păsărică stătea întins în pat și citea basme klaus era un băiat cuminte în linii mari îi era frică de taică-su noi râdeam de el și-i trăgeam pantalonii jos lui îi plăcea să asculte clopotele când mergea la bunici asta aștepta toată ziua zicea că e ceva ciudat cu sunetul ăsta un fior o viață care strigă o viață care are nevoie de locuri mai mari și mai încăpătoare motiv pentru care a început să deseneze pești purtați în lesă de alți pești purtați în lesă tot așa până când a terminat colile blocului de desen și a zis că-i de ajuns apoi se lăuda gagicilor cu ideea asta ne părea că e pe filmul lui și chiar așa era tocmai de-aia a ratat tot ce putea rata
miodrag zice că despre klaus se poate vorbi ca despre un câine care se tăvălește în bălțile lăsate de ploaie fericire naivă bolnavă și care poate fi înțeleasă doar în contextul unui univers de percepție îngust nimeni nu-l contrazice pentru că știm că îl iubim pe klaus și facem parte din aceeași generație bolnavă fără speranțe ne întrebăm dacă există viață și după camus și structuraliști decidem că răspunsul reprezentativ e cimitirul în toată splendoarea și inutilitatea crucilor
bem bere la pet și ne hotărâm să ne închidem în casă
klaus face sex cu ayesha noi tragem cu urechea totul e bine frumos și în echilibru în viețile noastre