poezii
v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Rom�nesti - Romanian Poetry

poezii


 


Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 2673 .



Timpul cireșelor amare
personale [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [Mioriþa Alba ]

2017-07-02  |     | 



La mijlocul lunii iunie, în fiecare an, urmăresc un cireș păsăresc crescut în parcul din fața direcțiunii. A crescut între numeroșii tei care ne îmbată cu parfumul florilor lor. Teii înfloresc pe rând, începând din luma mai, și încheindu-i revărsarea de parfum delicat la sfârșitul lui iunie, când primii tei deja au fructe.

În aceste zile, în timp ce treceam prin dreptul cireșului, i-am povestit unei prietene cât de mult îmi plac „florile de cireș amar” și cât mult le place familiei noastre dulceața de cireșe amare.

- Viorico, terminasem clasa a treia atunci când am văzut primul cireș sălbatic, în grădina învățătoarei noastre. Fuseserăm invitați de doamna învățătoare să-i vedem livada și grădina de pe Arșița, dealul dinspre sud al orașului în care mi-am petrecut copilăria. Cireșele negre, mici, amare nu ne-au plăcut, dar a doua zi, când mama a fiert dulceața, am fost foarte încântați.

- Și mama, Dumnezeu s-o odihnească, ne făcea dulceață de cireșe...

- Multă vreme n-am avut prilejul să gust această delicatesă. Într-o zi, cineva ne-a invitat la un pahar de socată. Tocmai se sifonase, era numai bună de băut. Acei prieteni aveau în curte un cireș amar. L-am rugat să ne aducă o mână de cireșe. Copiii s-au strâmbat, când le-au gustat, cum am făcut și noi. Le-am povestit aventura mea cu cireșele din copilărie. Înainte de a pleca acasă, gazda ne-a propus să revenim într-o zi să culegem cireșe.

- Și v-ați dus!

- Sigur că ne-am dus. Copiii s-au jucat, iar noi am adunat cireșe. Eram în vacanță. O zi întreagă mi-am petrecut scoțând sâmburi și omizi din cireșe. Omizile albe erau ușor de detectat. După o noapte în care cireșele și-au lăsat sucul în zahărul pe care îl pusesem deasupra lor, am fiert dulceața. Am reușit s-o pun în borcănele mici, le-am lipit etichete și le-am dus în cămară. Eram foarte mândră de isprava mea.

- Aveai de ce să te bucuri.

- Când au sosit fetele noastre de la clubul copiilor, adunam ultimele cireșe din cratiță. Le-am îndemnat să guste. N-am făcut decât să le provoc! A trebuit să desfac un borcan să „guste” serios dulceața.

- De data asta, le-a plăcut!

- Despre prima lor degustare au avut ocazia să le povestească nu de mult copiilor lor. Au fost în vizită și i-am servit cu dulceață de cireșe făcută cu puțin timp înainte.

- Am un vecin care are un cireș amar. Ai vrea să vii să culegem amândouă?

- Cu multă bucurie! Aștept telefonul tău!

.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!