poezii
v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Publicitate Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Poezie Personale Proză Scenariu Eseu Presa Articol Comunități Concurs Special Tehnica Literara Multimedia

Poezii Românesti - Romanian Poetry

poezii


 

Texte de același autor




Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 557 .



apusul înflăcărat ca un nou răsărit
personale [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [ioanip ]

2017-05-14  |     | 



în oglinda retrospectivă imaginea-i clară;
din primăvara luminii îi face cu ochiul
cu degetele răsfirându-și părul
ca o pală de vânt.
cu ochiul îi fac și boabele coapte de struguri
ce-mpung piepții bluzei subțiri...

aruncă la vrăbii firimituri de covrig.
banca e veche și tuia-i plecată
de trecutele vijelii...
- sărut mâna, e liber?
- da, zice și-și pune poșeta în poală.

vâscoase-n tăcere, clipele curg.
puțină e ziua. din unghiul îngust,
soarele lunecând spre amurg,
îi îmbracă în leneșe raze.

cu coada ochiului o privește.
cineva a aburit oglinda, își zice,
șiroind îi scoate în evidență ridurile,
bărbia specifică vârstei și pălăria
nu dovedește s-acopere părul vopsit.
nici urmă de pântec ca de vioară,
umerii-s o țâră căzuți ca și sânii
încolo-i chiar bine...

- chiar nu știi cine lângă tine stă, Leonora?
tresare de parcă e gata s-o calce salvarea.
uimiți ochii i se fac mai albaștri
și chipul își pierde paloarea.
- ca acum, în liceu, stăteam în aceeași bancă.
- cum, tu ești Ioane?
instinctiv se dau mai aproape.
- măi, cu mustața asta și cu părul albit...
- sst, îi pune degetul pe buze.
privește în stânga, în dreapta și-i spune șoptit:
- e o mască ce-o port să nu se prindă lumea
cât de tânăr încă mai sunt.
îl lovește cu palma pe umăr: - tot drac ai rămas...

pe jumătate plecat după cornișa blocului
soarele privește printre antene la cei doi
ce-și deapănă amintiri, povestind
trecutele lor vieți paralele...

- doar cu tiroida stau cam prost, mai zice ea,
și cu singurătatea grea de la bloc.
tu cum stai cu tensiunea?
- n-o mai am, zice el, ultima oară,
colo la primărie, într-un cort, o cucoană
tânără rău, mi-a propus să mi-o ia și,
eu de colo, mă știi cum sunt, eram gata-gata
să-i strig că mă simt hărțuit,
că e o corupătoare de bătrâni dar,
privindu-i ochii, umerii, picioarele, sânii
și poponețul obraznic ce se tot bâțâia,
am cedat și i-am zis cu gura uscată:
- atât mi-a mai rămas, tensiunea,
și dacă vrei să mi-o iei, ia-o,
nu-mi pare rău, că ești tare frumoasă...
- hei, nu spun eu?... zice ea și râde,
e târziu, e timpul să mergem acasă.
se ridică și el: - la mine, la tine?...

la apus, soarele dus, învăpăie orizontul
părând un nou răsărit.
- nu te rușina, Lori, ia-mă de braț...


.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei și culturii. Scrie și savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică și concursuri. poezii
poezii
poezii  CăUtare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare și confidențialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!