poezii
v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Poezie Personale Proză Scenariu Eseu Presa Articol Comunități Concurs Special Tehnica Literara Multimedia

Poezii Românesti - Romanian Poetry

poezii


 

Texte de același autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 822 .



Ioan Opriș, rezistența prin credință
personale [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [lakatus ]

2017-05-05  |     | 



Cu toate că a fost plimbat în cătușe la mâini, torturat pe timpul anchetelor și condamnat de două ori la închisoare pentru apartenența la „Oastea Domnului”, fără ca organele represive să-i poată aresta și gândurile, Ioan Opriș, născut în toamna anului 1907, luna octombrie, ca fiu al lui Vasile și al Sofiei din localitatea Ighiu, județul Alba, a continuat să predice Biblia din spatele gratiilor, cu riscul de a fi în orice moment linșat. A fost arestat prima dată în 1948. În 1952, împreună cu Traian Dorz și Cornel Ruse, a fost luat și dus în lagărul Ghencea, unde a stat mai multe luni, după care a fost transferat în diferite colonii de muncă timp de doi ani.
Despre el trebuie spus faptul că a reprezentat una dintre personalitățile distincte și de prim rang ale Oastei Domnului, atașat de preotul ardelean Iosif Trifa, pe care avea să-l cunoască la Sibiu. Preot care scria despre el că: „Tânărul Ioan Opriș din Ighiel, jud. Alba, după ce a intrat în Oastea Domnului s-a lăsat de meseria de crâșmar și s-a făcut un vestitor al Domnului… A mai atras cu el încă trei tineri. Ce frumos când tinerii se întovărășesc în lucrul Domnului! Domnul să vă ajute tinerilor de la Ighiel, tovărășia voastră să fie o pildă și pentru alții…“
Din memoriile bunului său prieten, poetul Traian Dorz, alături de care a lucrat în Librăria Oastei Domnului din Sibiu, aflăm că prin anul 1927 Ioan Opriș a făcut prima dată cunoștință cu revistele mișcării creștine, în acest mod s-a hotărât să se călugărească. Timp de doi ani și-a găsit refugiul în diferite mănăstiri. Avea vârsta de doar 20 de ani când s-a decis să devină misionar, mai întâi în județul Alba, ca mai apoi în aproape toate regiunile. Astfel a putut să-l cunoască îndeaproape pe fondatorul Oastei, care „l-a îndrăgit foarte mult și l-a chemat să lucreze ca funcționar la Librăria Oastei, însărcinat cu vânzarea cărților, cu evidența desfăcătorilor de foi și cărți și cu plecarea în misiunile din Sibiu și din jur.” În situația dată, Ioan Opriș renunță la ideea de călugăr și se atașează definitiv de tot ceea ce înseamnă „Oaste Domnului”, de cercul teologic de la Sibiu.
La începutul anilor 1930 a cunoscut-o pe viitoarea lui soție, Sanda, și ea atașată de valorile creștine, „un suflet bun care l-a înțeles și l-a ajutat pe fratele Opriș în tot lucrul său și în suferințele sale pentru Domnul.” După căsătoria lor, în anul 1934, s-au mutat pentru o perioadă la Simeria Veche, „unde au închiriat o prăvălie sătească și își câștigau pâinea zilnică din această meserie.”
Anul 1938, când s-a reîntors la Sibiu, a fost și ultimul an din viață al părintelui său spiritual, preotul Iosif Trifa, care, după mai multe suferințe, s-a stins din viață la data de 12 februarie. La scurt timp de la decesul mentorului său s-a mutat din Sibiu, stabilindu-se în cele din urmă în localitatea Batiz, unde a trăit până la sfârșitul vieții. Aici, „deseori a fost amendat, purtat de autorități, amenințat și dus din post în post, pe jos.”
Fost călugăr, unul dintre liderii Oastei Domnului pe țară, ziarist voluntar la gazetele organizației creștine, deținut politic, poet creștin, Ioan Opriș rămâne în memoria colectivă ca unul dintre creștinii care au trăit pentru și prin Dumnezeu, alături de multe alte nume mari, teologi ortodocși și greco-catolici persecutați politic.

Bibliografie:
- „Din calfă de crâșmar, vestitor al Domnului” (f.a.), în „Lumina Satelor”, anul VI, nr. 48, 27 noiembrie 1927, p. 5.
- Traian Dorz, „Fericiții noștri înaintași”, Editura Oastea Domnului, Sibiu, 2008.

.  | index










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei și culturii. Scrie și savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică și concursuri. poezii
poezii
poezii  CăUtare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare și confidențialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!