poezii
v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Publicitate Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Poezie Personale Proză Scenariu Eseu Presa Articol Comunități Concurs Special Tehnica Literara Multimedia

Poezii Românesti - Romanian Poetry

poezii


 

Texte de același autor




Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 127 .



Oamenii mari se supără...
personale [ Jurnal ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [IleanaPB ]

2017-03-21  |     | 



… când oamenii mici mereu fac ceva pentru a-i enerva pe cei dintâi. și nu știu cum se întâmplă că nimeni nu ia atitudine pentru a-i pune cu fața la zid. căci, în loc să se hrănească, întotdeauna, cu aer, astfel încât să preîntâmpine acuzația de joc părtinitor pentru o roșie, un castravete sau o fasole autohtonă, aceștia le consumă fără discernământ, uitând că s-ar putea să fie pe rafturi datorită vreunui program implementat de cineva din familie care, evident, prin manipulare, a ajuns să guverneze. off, regizorul acesta din Dumnezeu, nu se orientează și el când împinge pe unul sau altul către Palatul Victoria!
Și tot acești oameni mici, când fac credite pentru viață, în loc să se îndrepte spre o bancă din cer, merg cu o dezinvoltură demnă de încătușat, spre aceleași, invariabile bănci ce dau dobânzi mici și folosesc banii românilor în scopuri mari. și uită că printre angajații unde-și depun documentele, s-ar putea să întâlnească o mamă, un tată, o mătușă sau un coleg. ce mai, curată corupție, într-un stat unde vulpile merg pe bulevard ca la ele acasă, nu oricând, ci... în anotimpul mieilor!
Și aceeași oameni mici, mă rog cuvântului să se înțeleagă corect, în loc să ceară sfatul unei stele sau, de ce nu, soarelui, își trimit copiii să-și rotunjească cunoștințele pe la porțile sau masa profesorilor. care, datorită unor salarii indecente, în loc să-și petreacă agreabil timpul liber, încearcă să adâncească șanțurile creierului acestora pentru a face față exigențelor unor examene vândute și ele pe doi sfanți, întru creșterea nivelului de trai. dar și când vor fi la îndemâna oricui, excursiile intergalactice, vom vedea noi cum bieții profesorași vor putea medita doar gâzele!
Și tot aceeași oameni mici, în loc să meargă spre a fi examinați de extratereștri, fug către medicii corupți, vai de mama lor de „lichele parfumate”, care-i consultă la normă, cum numeri cartofii, pun diagnostice abracadabrante și-i îndreaptă fără jenă, pe cei ce-și permit, spre marile entități în domeniu, din Europa. și, dacă ne gândim cât delir de grandoare printre suferinzii care au pile în sistem, Doamne, gândim și noi, de ce nu avem pe nimeni la Casa Națională, la Minister sau Direcția Sanitară? chiar și la o Asociație a pacienților, de ce nu? s-ar pune și asta, dacă totul merge ca pe roate, când ești pe două maluri!
Și, dacă nu ar fi autostrăzi, construite prin programe ce angrenează pe unul sau pe altul, am putea noi, bieți oameni mici, să circulăm mai repede? dar, câtă vreme există probabilitatea ca printre cei implicați la negociere, implementare, construire, să fie apropiați sau, de ce nu, simpli români de-ai noștri - și asta ar trebui băgat la corupție, avem doar aceiași strămoși -, mai bine să circulăm prin zone care ar trebui reîmpădurite, prin noroi, fără mașini(și acolo s-ar putea să fie ceva în neregulă, cu roțile și motorul), cu opinci(pantofii sunt prea scumpi sau prea ieftini și… nu este prea ortodox), îmbrăcați în veșmintele lui Adam(dacă, între timp, nu a fost luat și el în vizorul vreunei direcții) sau, și mai simplu, dezbrăcați de pielea prea curată pentru o societate care ar putea să atenteze, din precauție, și la bunăstarea bietului săpun.
Off, de câte s-ar putea lega statul acesta! de poezia din pahar, de casa trecutului tău, de dreapta sau stânga din care faci parte sau doar simpatizezi, de sezonul îngerilor și părinții din morminte, de faptul că nu mai ești bogat sau invers, de frica soarelui și tendința de a lăsa totul în urmă, de dorința de a-ți pierde degetele care scriu și jumătatea de fraier din aer, de oamenii mici care nu înțeleg oamenii mari, sau viceversa, de segregare, de alienare, de faptul că exiști când a-i putea să trăiești fără ca toate acestea, în plus sau în minus, să te atingă în vreun fel, de vânturi, de clone sau de anotimpul întrebărilor… când nu există niciun Dumnezeu în stare să-ți răspundă. de câte s-ar putea lega statul acesta! doar este o organizație care deține monopolul…
Și câte ar mai fi de spus, dar, fiecare cuvânt în plus, precum un drog, ar putea să ucidă!
19 Martie, 2017

.  | index










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei și culturii. Scrie și savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică și concursuri. poezii
poezii
poezii  CăUtare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare și confidențialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!