poezii
v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Publicitate Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Poezie Personale Proză Scenariu Eseu Presa Articol Comunități Concurs Special Tehnica Literara Multimedia

Poezii Românesti - Romanian Poetry

poezii


 

Texte de același autor




Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 1520 .



Peștișori-pilot din toate țările, gândiți-vă!
personale [ ]
note septembrie 2016 - martie 2017

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [ingergri ]

2017-03-10  |     | 



Dacă tu, cel care știi să citești, ai ști că după moartea ta ai continua să exiști, într-o formă sau alta, în afara corpului pe care l-ai lăsat în urmă ca pe o mănușă, ai putea vedea, simți, pluti, în lumea asta oarbă, dar și în celelalte, pe care nu le vezi acum din pricina corpului care te orbește, ți-ar mai păsa ce mănânci, unde dormi, dacă ai mașină? Ar mai exista ură, invidie, îmbuibați, biserică, corporații, Rusia?
Visul. Ce este visul?
Cum de poți vedea, mirosi, trăi în el fără să-ți fie foame, departe de corpul care doarme?
Ochii aceștia, care îmi astupă vederea, ca niște dopuri. Un tirbușon, dau un regat pentru un tirbușon!
A trăi, adică a dormi în corpul care se agită, orbit.

septembrie 2016: În calendarul din bucătărie apare brusc un poet numit Pietro Metastasio - născut la 3 ianuarie 1698...

Reclamă: ”Ai grijă de copilul tău!” - Dar copilul meu sunt chiar Eu! Un pahar de frison vă rog!

”... și prima stea-i asemeni cu cea din urmă casă ...”
”... și-n luciul frânt al iazului cel clar / simțirea mea cu peștii se scufundă...” (Rilke)

Personaj (nimfă?) cu degete de mâini la picioare și cu degete de picioare la mâini ...

poet=condiție de violonist pe Titanic
titanul din violonist
doamne vorbești cu mine sau prin mine?
redevin clepsidră cu polvere di stelle?

da, atât de multe nescrise închise în sinele său
încât oamenii care treceau pe lângă el pe stradă
se simțeau împinși cu capul în jos fără să știe de ce
da, pe fiecare Titanic există cel puțin un violonist
da, în fiecare violonist există cel puțin un titan
da, să iau un clopot și să-mi sparg dinții
da, asta ar trebui făcut.

”mon coeur sur ton coeur, lourd comme un cheval mort” (de fapt corps) -
Que Je T'aime - Johnny Hallyday
Auteurs: Lucien Thibaut
Compositeurs: Renard Jean

adoratorul ideii de nepăsare nu putea rămâne mai niciodată nepăsător
cronica disperării, cronica nepăsării
cronica unei nepăsări disperate, exasperate
nepăsător din pasiune pentru ideea de nepăsare

”Fericirea începe în burtică” (reclamă Realitatea, 8.11.2016)

... și să vă fie viața o teleenciclopedie!

prin viață ca o perie de closet: mereu în acțiune, în acțiune, în acțiune!

banc comunicat de bunica, pe vremea când aveam 8-9 ani:
- Ce mâncăm azi?
- Cartofute-n ghizdăgaie cu ceapulă pe deasupra!

Câteodată privim la genii cu o curiozitate de cimpanzei în cușcă: nu înțelegem cum de au scăpat de nebunia cretină în care trăim noi, ceilalți, cu toții...

7 milliards de voisins - emisiune RFI - cinism tipic francez

Când mă opresc din citit sunt tentat să mă gândesc cât din ce am citit am reținut: Coșmar!
Așa că încerc să citesc fără întrerupere, mereu, non-stop, forever. Dar nu pot: Coșmar!
Stafii prospere care ți-ar cădea în genunchi, în extaz, dacă ai reuși să te ridici deasupra coșmarurilor...
Și rămâi uluit văzând că-ți cad chiar dacă nu te-ai ridicat deasupra coșmarurilor.
Coșmar!

Gata să te admire, în caz de succes, pentru că ai învins ”greutățile vieții”... Dar ”greutățile vieții” sunt chiar ei, sclavi îndrăgostiți de propria sclavie care-și plimbă neantul prin insule exotice, prin tine...

”Dacă ne-am putea ține de Adevăr așa cum ne țineam de fusta mamei când eram mici...”, spune Liceanul (Liiceanu)
În sine lucrul nu e greu - doar că devine Imposibil pe măsură ce cedăm ”educației” și începem să luăm lumea aceasta în serios.

Intrăm în pădurea arterelor unduindu-se în vânt
Dă-i pedală!
Vei pluti pe deasupra pădurii arterelor unduite de vânt.

Sandwich cu studii impromptu

Vom intra în Moarte exact așa cum am intrat și în Viață: urlând, înspăimântați, dezgustați? congestionați, zbătându-ne... apoi treptat liniștindu-ne, zâmbind unui chip, care nu va fi al mamei...

făceam un fel de windsurf pe Stix
la o curbă Charon traversa fără să se asigure
n-am mai putut să-l evit
sau n-am vrut?

vis?
în care mă dau cu coșciugul pe o pistă de bob
intru în panică pentru că nu găsesc frânele, cârma etc

”Vrem ca suferința în comunism să fie declarată patrimoniu Unesco imaterial” (Radu Preda la RFI, 3.11.2016)

Îmi place să pipăi cu mâna neprotejată mănușa fierbinte cu care tocmai am scos cratița din cuptor... un fel de sfidare a arsurii: ai vrut să mă rănești și acum ești cuminte ca un cățeluș! hehe...

Privindu-mă în oglindă încerc să înțeleg ce ar înțelege cel care m-ar privi în ochi...

Peste imaginea descrisă undeva mai sus, aici, se toarnă asfalt, se lasă să se răcească și se invită copiii să se joace cu cretă colorată.

29 oct 2016, ora 1.00 ora României. Jurnalul RFI începe așa: ”Bonjour, il est minuit!”

aburul rezultat din respirația unei prune

septembrie 2016. La RFI, jurnalul de seară, se spune că la granița dintre Eritreea și Somalia, grănicerii au tras și au ucis mai mulți oameni care vroiau să treacă în Somalia în căutarea unei vieți mai bune.

ca să scrii bine trebuie să-ți vinzi nu sufletul ci sănătatea mintală

Cât timp vom avea Vot universal, vom avea și Prostie universală.

imaginează-ți locul gol din spațiu lăsat în urmă de bucătăria în care stai acum atunci când blocul nu va mai fi.

”În același registru dubitativ, sursa menționată precizează că...” (Matei Vișniec) - Foarte elegant, foarte MICHETAUX! Tot el: Femeia ca și câmp de luptă.

Țara la menopauză
Menopauza țării

Nu cer să mor. Cer doar să fiu scutit de obligația de a asista ”live” la nebunia lumii. Nu găsesc antidotul, protecția. Încasez totul în plin. Până când...

Lucrurile care contează durează luminează se spun în șoaptă. ÎN ȘOOAAAAPTĂĂĂĂ BĂĂĂ!!!!

Cu cât vom fi mai mulți cu atât regulile gramaticale vor conta mai puțin.

Este vremea revizuirii edictului Creșteți și înmulțiți-vă!

Un bătrân a luat foc în timp ce încerca să dea foc gunoaielor de pe câmp (Realitatea TV, 7 septembrie 2016) comă, arsuri 55% dar viu

Mishida - lecția despre sinucidere

Revista presei înconjurătoare

Nu vom mai vedea niciodată autobuze și tramvaie cu oameni pe scări?

Ne trebuie Carpații? La ce?

Panama Pampers

O viață dedicată simplificării bagajelor.

Eu îmi apăr:
1 Sărăcia
2 Nevoile
neamul nu-l apăr că nu mă simt al lui

Înger în ger

Îmi doresc ca pe lumea cealaltă să primesc ceva echivalent unor plămâni care să-mi permită să fumez non-stop fără să amețesc.

Vârsta la care cei tineri refuză Tristețea cea bună și aleg tristețea cea-cea-cea

O dată m-am surprins luând urma propriei mele transpirații. Unde te duci tu transpirație, creație...?

Revoltat că omenirea nu a luat la cunoștință nici până acum de fierberile mele. Scrisul ca dat în foc.

Intru într-o librărie și mă pune dracu să deschid la întâmplare Sfârtecări de Cioran: ”Cunoașterea nu e decât o formă a Decepției”. Ce să zic? Veninoase păsărele pe la cuiburi se adună. Noapte bună.

”Noi, limba română adică...” (Nichita Stănescu)

”Să nu te lași elucidat. Să pleci la timp... Este frumos ceea ce pleacă la timp” (Respirări pag 235)

Gloanțe prin păr și prin ochii căprui...

Nu mai pot să mă prefac că îmi pasă
atâția și atâția ani de stat la coadă la viza de intrare în propria mea viață
în propriul meu corp
în propria mea minte
născut ieșit din minți
soarele, tenisul, dinții mei, ai tăi, ai lui
soarele mamei mele, al mamei lui, al mamei ei,
la coadă la viză cu două rațe sub brațe
cu două raze sub brațe
ieșit din minți încă din naștere

Oamenii care merg dimineața la serviciu nu există pentru oamenii care dimineața dorm
și asta pentru că cei care dorm, dorm, iar cei care merg dimineața la serviciu nu merg nicăieri
deci nu există.

Port ideea că aș fi putut fi un scriitor ”de succes” ca pe o nurcă la gât.

Versul ”erai curvă, eram pește / împărțeam banii frățește” ar putea schimba lumea din temelii.

Shimon Peres l-a cunoscut pe David ben Gurion (fondatorul statului evreu) în timp ce făcea autostopul.

Fiecare artist spune ”în mine este dumnezeu”
și fiecare celălalt artist zice ”Ba nu, în mine este Dumnezeu”
și fiecare fiecare celălalt celălalt zice ”Ba nu, sunteți proști, în mine este Dumnezeu”
și...

Baconski - puful mental

Sunt atât de mulți idioți printre semeni încât individul se află permanent sub presiunea de a se crede Perfect. Cei mai mulți cedează, înecându-se astfel în marea de idioți. Mai ales că individul este proiectat cu ochii înspre afară! Și ai trupului și ai minții!

François Lăutar

4.10.2016
Chiar înainte de ședința de ora 11.00 la birou telefonul sună cu alarma de dimineață (setat la 6.50) Mă uit la telefon, era ora 6.50, 2 ianuarie 1970!!!
Adio timp, curvă ce ești! Transgender dezaxat!

Comentariu la o postare cu poza portret a Monicăi Macovei: ”Ce meclă de bețivă!” Realități paralele.

Elefterofobie=frica de libertate

Firmă românească: ”CAPRA VECINULUI SOLUTIONS” - DV 1.09.2016

Lasă-mă Doamne să-ți fiu stilou. Pix. Creion. Pană de gâscă...
Scrie doamne cu mine pe pereți, pe scoarța copacilor, pe asfalt, pe garduri
să înțeleg ce sunt
și ce mai cat
pe-acest pământ.

- Vorbești despre Dumnezeu?
- Hm... nu-i place să i se spună așa, e un tip modest ... (replică într-un film nemțesc, în care un înger vorbește cu omul lui).

Îmi crapă sufletul strigoaico! Ieși, ieși afară!

”Ploaie în luna lui marte”. Păi ce, Marte are lună? Băgați-vă poeziile în cap!

cuvintele acestea, șirurile pe care le formează, caută să urmeze un anumit contur - sunt elastice - pune-le la gât, ia-le în gură, întinde-le - SUNT pe urmele tale

Trotinetele întunericului
întunecarea trotinetelor

Sigur că scrisul, toate șirurile de cuvinte, se vor duce până la urmă dracului odată cu sfârșitul lumii. Dar până atunci?

Un spârc. Despre asta e vorba. Un spârc!

”Mamă mi-am spălat vasele, vino să mă pupi”, strigă bătrânul în minte.

Pisici baobab - întinderi nesfârșite de pisici-baobab

Texte pentru poeți (a nu se lăsa la îndemâna adulților)

Starea poetronică

Trecutul - o haină udă care mă-mpiedică să înot în propria mea viață (Tudor Chirilă)

Acolo, printre algele Posedonia...

diacritice: Dor de tata - dor de țâță.

Oriunde m-aș duce degetele mele mă urmează
orice aș gândi, degetele mele își dau că părerea ...
cu oricine aș vorbi degetele mele ciocăne într-o ușă
orice aș scrie degetele mele se unesc ca de închinăciune

”de parcă am scruma în craniile celor care ne-au iubit” (Dana Banu) Bada Banu

Când ai să scrii la fel ca Cioran, ai să fii la fel de mort ca și el.

Cineva spunea în Dilema că față de invazia propriilor gânduri poți avea atitudinea câinelui (care aleargă după osul pe care i-l arunci) sau atitudinea leului care sare la gâtul celui care aruncă osul (piatra).

”Credeam că m-am vindecat / dar de fapt m-am infectat / cu inima ta / și cu ceața din ea” (Vița de vie)

Angelin Prejlocaj, balerin și coregraf...

M-am născut, deși nici eu nici mama nu am dorit asta.

Echilibru
Femei cu picioare neobișnuit de lungi
din care copiii cad la pământ ca din niște castele înalte
turnuri crenelate
calcă cu pași mari pe întinsul acestei lumi cenușii
copiii cad, vâjâie aerul, se izbesc de pământ, se fac terci, mâzgă
femeile cu picioare neobișnuit de lungi învață să patineze
caută, și chiar găsesc
un fel de Echilibru
îi învață și pe iubiții lor tați
alunecă toți, cu grație, pe mâzgă
se bucură de viață...
râd, bifează împliniri...

Demonul care ne îndeamnă pe toți să ”publicăm”
pentru ca cei care au găsit Adevărul să fie înăbușiți prin număr și zgomot

Cuvântul ca înlocuitor al extrasenzorialului - ce improvizație, ce cârpeală ieftină ...

Întrebări ca - cine sunt eu - care este locul meu pe lume - care e scopul sensul meu - sunt cele care ne-au scos pentru totdeauna din Paradis. Noi suntem cei care am topit Paradisul cu aceste întrebări formulate în cuvinte, extrasenzorial reșapat.

Mă uit la chipul anumitor femei și-mi dau seama că numai vârsta pe care ele își închipuie că o am privindu-mă le împiedică să-mi strige pe loc ”Ia scoate o foaie de hârtie! Extemporal” Nu știu, nu au alt azimut în viață decât asta!

Lunetristul, artristul

Rousseau, flăcău fiind, aștepta la fântână fetele ca să le arate puța (Liiceanu)

A murit cu inocența pe piept, la înmormântare i-au așezat inocența pe piept.

Un discurs trebuie să fie precum fusta unei femei: suficient de lung ca să acopere subiectul și suficient de scurt ca să atragă atenția (trainer PR Realitatea)- vezi și Cioran, marea artă este să știi să te oprești, să nu spui totul etc

Câteodată îmi vine să scriu cuiva ”Au!”
sau ”He!” sau ”Iiiii!”
cuiva anume,
să știe de mine, să înțeleagă, să răspundă ”Da, știu ce zici”
Am început să latru la cuvinte și ele trec,
mă ocolesc cu precauție, cu un fel de mirare, cu un fel de reținere ...
Ce-o vrea câinele ăsta de la noi?
Care e sensul lui?
Unele îmi bagă bățul prin gard
ceea ce mă isterizează total,
am impresia că pot să le apuc în ciuda gardului.
Mamă, ridică cortina!

Un fum în plus și inima mea va exploda în mii de culori.

Șerban Micheteaux

Calendar de bucătărie: ”Cel de al 34-lea președinte al Mexicului, Pedro Jose Domingo de la Calzada Manuel Maria Lascurain Paredes acondus țara timp de mai puțin de o oră, după care a demisionat”.

Una dintre ființele mele interioare e o țigancă
ea are doi ochi
un ochi este negru
celălalt este statuia lui Rembrandt în ploaie
din pricina ploii nimeni nu vede că plânge
ține în brațe un pui de liliac
descriere: ține pe cap un tomberon vechi de tablă
descriere: buzele ei sunt ca vântul
descriere: pe fruntea ei blănoasă scrie ”Port Royal”

De la noaptea minții la noaptea nunții nu e decât un pas
de la noaptea nunții la noaptea minții la fel.

La Isla Bunica

N-a ști nimeni că m-am dus
numa m-or vedea Camus.

Mamografia, mamografia, din care tu îmi zâmbești...

Salman Rushdie mărturisește că a devenit expert mondial la Super Mario (interviu TVR HD martie 2017)

Percepția pe care o am asupra ghioceilor din pădurea Băneasa se întunecă de la un an la altul, se blurează, devine tremurătoare, devine un perete de ciment....

Universitățile americane interzic studenților să citeze lucrări mai vechi de 5 ani? de ce ne mirăm că Trump a fost ales președinte?

Joi 10 noiembrie 2016, ora 8.17 Deschid FB și prima notificare este următoarea: ”Grigore Vasiliu Birlic tocmai a postat pentru prima dată după ceva timp”

Iohannis: A fi tolerant nu înseamnă a fi tăntălău

Sfârșitul emisiunii: Doamna doctor Teodorina Secară. La revedere!

Corsetul mental.

Elefterofobia - frica de libertate, de a fi obligat să gândești singur ...

Într-o astfel de culpă a apărut ea

De câte ori mi se înfățișează ”realizările” cuiva, pe retină îmi apar peisaje post-atomice (artificii, petarde și conjuncția și demolează un poem foarte bine construit etc etc etc)

”E un om foarte inteligent, a studiat și pe-afară” - și pe-afară a rămas!

”La un moment dat Mihai Șora a fost invitat la Casa Scînteii să i se dea îndrumări personalede către cutare ștab din acele zile. Întâlnirea avea loc în una din acele enorme săli, cu o masă nesfârșit de lungă și de pompos-greoaie la mijloc, cu scaune înalte împrejur. Mihai asculta, asculta, apoi brusc, cu o mișcare elastic-gimnastică, s-a sprijinit în mâini pe masă și a sărit cu picioarele pe ea, coborând însă apoi îndată și așezând-se cuminte la loc pe scaun, fără alte explicații. Preaînaltul interlocutor a rămas cu gura căscată în așa măsură încât nu i-a venit în cap nici o observație sau admonestare. Mihai și-a încheiat relatarea zicându-mi: - Iată care a fost cel mai mare act de dizidență al meu în anii stalinismului - ” (Virgil Nemoianu, Dilema Veche 3-9 noiembrie 2016)

Catedrala Sfânta Reparata din Florența

Mi-am dat în urmărire generală confrotul mental. L-am condamnat cu arest la domiciliu... etc. (la domiciliu - ce indulgent sunt când vine vorba de confort)

Repetiție

Sufletul meu s-a întors de la Salamina.
Repet: cerul a căzut în mine însumi
devenisem clepsidră pentru stele
Se aude? Repet:
stelele mă gâdilau la buric
sexul meu era o peninsulă în marea vaginelor
părul meu se făcuse de piatră
Se aude? Repet?
Unde este punctul din care nu mai pot fi urmărit?

marmelada e slănina muncitorilor - discuție pensionari Hala Obor 3.12.2016
câtă foame Doamne!

coeficient de neliniște mai mare sau egal cu zero

lecția despre scris - legarea mâinilor la spate - căderea în gânduri...

titlu: ”Efectele secundare ale vieții” (adjudecat de Vlad Zografi)

”Hai să ne clădim o casă
cu pereții de mătasă
și ferestrele cu pleoape
ce se-nchid când mi-ești aproape” (Emil Brumaru pe FB)

Sign out!

Nu e greu deloc:
așa cum ieși din căsuța de mail
sau din contul de Facebook
așa poți ieși și din viață.

”Nu te juca cu tusea productivă”

Bine, hai să recapitulăm, ca să ne înțelegem: mai întâi ne chinuim, ascultăm plini de speranță Europa Liberă, ne emoționează vocea regelui, apoi cade Ceaușescu, ne speriem de anticomuniști și-l votăm pe Iliescu... sau cum a fost?

La patinoar în Cișmigiu

Patina
așa, absent,
când, la un moment dat,
observă că patina exact în ritmul gândurilor care-l traversau
se insinuau, apoi îl invadau
mișcările de pe gheață
urmăreau cu precizie milimetrică mișcările gândurilor
mirat
se opri imediat la mantinelă
ca să înțeleagă ce i se întâmplă
dar, tot imediat,
Absența se reinstală cu voluptate
în întreaga lui ființă
-
cu urechea ciulită către sunetele care vin din celelalte lumi
pentru a înregistra și apoi a difuza aici, în această lume,
la volum maxim,
sunetul sau ultrasunetul
care să inhibe pentru totdeauna
nașterile de oameni în Această lume
ce fel de Nasa îmi finanțează radarele?
infrastructura, monitoarele, nesomnul
de mă simt atât de împlinit
pierzându-mi treptat energia vitală
cu acest Unic Scop?
...
și peisajele - aveau o anume profunzime,
ai fi putut să te scufunzi în ele, era un fel de chemare...
arcada unui pod de piatră peste cristalul unei ape era un tunel
care te sorbea
acum ce vezi? doar un perete desenat
maturizarea înseamnă pierderea dimensiunilor
în felul în care copacii își pierd frunzele...

Doamne bibelou de porțelan,
obiect cu existența antiefemeră
poate că ai căzut și te-ai spart
și te-ai făcut țăndări
noi suntem țăndările tale
0 țandără
2 țandere
3,14 țăndări
cum ne-ai mai putea auzi?

2 îngeri mă înșiră, unul mă deșiră
3 îngeri mă înșiră, unul mă deșiră...

În carte nimănui nu-i pasă cum ai trăit.
Aici îngerii înoată pe spate, cu mișcări ample...

Dacă, printr-o minune, mi-ar fi dat
ca după moartea mea
să văd
că pe pământ statuile ar continua să se alinte sub frunzele căzătoare,
că veverițele ar continua să foșnească prin iarbă,
că urșii polari, girafele, tapirii ar continua să respire și să scruteze zările
și că niciun om nu ar mai fi pe pământ ca să interfereze cu toate acestea
aș lăcrima de fericire

la capătul vieții gândirea ca o țigară fumată
cenușa neuronilor...

Moartea este mai dreaptă și mai exactă decât Viața

Dacă sufletul este de natură EXCLUSIV divină (Lorentz) - aceeași ”materie” cu Dumnezeu, bucățică din el) atunci ar trebui ca NIMIC să nu-l afecteze, nimic să nu-l modifice...

Ce poate fi mai dureros decât Durerea de a nu putea scrie... deși ai putea ...
și ce poate fi mai RODNIC ca durerea?

În fugă, la intrarea în metrou, o vânzătoare de ziare la măsuță: ”Ieri am avut 30 de Libertăți și am vândut numai 15” (30 decembrie 2016, ora 7.30)

Gunoier - înger - haine curate - atingere pe umăr

Pe peron (Piața Victoriei) mă încălțasem cu cele două trenuri care plecau în direcții opuse, ca niște skiuri...
acolo, pe peron, femeia-câine mi-a zvârlit un surâs
fiecare om e un obstacol, un loc de dat cu capul, de ce mă, de ce? bumperii vieții mele

Era atât de agil încât reușise să muște gheara tigrului care-l ataca

Când acționez un mecanism panica sufocantă care mă apucă la gândul că acel mecansim s-ar putea strica în mâna mea, senzația de sfârșit al lumii...

Nimeni nu mai e dispus să-și pună în discuție propriile convingeri și asta în primul rând din pricina EXCESUlui de informație. Este o formă de autoprotecție. Există o limită a capacității omenești de a acumula informație. Cei care gândesc cu mintea proprie sunt extrem de puțini, iar din acești puțini, încă și mai puțini au capacitatea de a se pune permanent la îndoială ...

Ignoranța e ticăloșie? Faptul că soarta socială îmi este decisă de o majoritate ignorantă, adică care nu știe lucrurile pe care le știu eu, sau se face că nu le știe, este o ticăloșie? Dar Specia căreia îi aparțin este mai Bătrână decât mine. Nu-i poți pretinde luciditate unei ramolite. Este mai bătrână și mai greu încercată și excedată de puhoiul întâmplărilor, nenorocirilor etc. ”Rațiunea”, așa cum o văd eu, a fost dată peste cap la nivelul speciei. Specia este o jucărie cu arcul dat peste cap. O siguranță arsă, poate mai multe, poate toate ...

Oricât de bătrân aș fi, mintea/sufletul meu e un copil în raport cu mintea/sufletul Speciei. Specia mea e o mamă sclerozată.

A trăi, a accepta rolul, viața este primul act de corectitudine politică.

Peștișori-pilot din toate țările uniți-vă!
Gândiți
Gândiți-vă (care e diferența?)

Concept: Gălăgie mentală.

A nu interzice copilului masturbarea ar însemna reabilitarea rolului social, civic, al Visului (în sensul pieilor roșii) Autocunoașterea nu are cum începe decât cu masturbarea...

Puliță Tărâță

Recomandare pentru ameliorarea sănătății mentale: Oricând aveți ocazia, legați de piciorul mesei șireturile celui care ascultă lecția. Trezire!

Chiar și cu Olguța în guvern, în creierii munților undeva pâraiele continuă să susure.

Respectul pentru șmecheri la români.

Vasile Damian: ”... ar exista 60 000 de copii CONCERNAȚI de această stare de fapte” (6 ianuarie)
”cei plecați au trimis în țară și până la 10 miliarde de euro pe an, o cifră DIVIZITĂ la trei după criza din 2008...” (idem)

”Nu vă bronzați în mod idiot” (vorbă franțuzească redată de Matei Vișniec în conferința despre festivalul de la Avignon)

”Pentru ca cuvintele mele să aibă mai multe aripi, vă propun să vedem filmul” (idem)

25 de teatre din Avignon funcționează în foste abații, biserici etc

”Ce bine că l-a rupt apa și a rămas numai poezia din pod” (despre podul de la Avignon)

Nu e vorba de necredință ci de anticredință (cum se poate complica sufletul în asemenea hal?)

Iarna (dumnezeu) ne-a luat din nou prin surprindere
biserica l-a transformat într-o corvoadă, ca la deszăpezire
unde este punctul din care nu mai pot fi urmărit?

Luați prin surprindere de dumnezeu ca de zăpadă
copil fiind treceam prin zăpadă ca prin aer, ca printr-un aer nou, mai proaspăt...
cum ar fi putut fi drumul ”blocat”?
greu este să nu te temi de ce se tem oamenii (Tao)

România a trimis o freză în Bulgaria ca să-i salveze pe românii blocați în ”coșmarul alb” de acolo (Realitatea TV - ianuarie 2017)

Motorul smereniei, cum funcționează? Eu îi tot dau la cheie și nimic.

Frânarii vieții mele: mama, tata, iliescu, voința neamului. Prost.

.  | index










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei și culturii. Scrie și savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică și concursuri. poezii
poezii
poezii  CăUtare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare și confidențialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!