poezii
v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Publicitate Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Poezie Personale Proză Scenariu Eseu Presa Articol Comunități Concurs Special Tehnica Literara Multimedia

Poezii Românesti - Romanian Poetry

poezii


 

Texte de același autor




Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 99 .



De vorbă c-un ALTAR
personale [ ]
Cântec pentru văruca Preafrumoasă, a cărei vară nu sunt Colecția: texte si poezii religioase

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [poema ]

2017-03-03  |     | 



Cu spinele în păr recunoscutu-te-am, Elisab, îmi păreai tu, o lacrimă, care se ducea la mormântul tău să te trezească, Talita, Elisab și Sorana, așa de rar pomenesc numele acestea, Sorana, mă voi așeza la tine pe mormânt și îmi va fi bine, voi simți pacea neprihănirii... puțin. Copilă ce ești!

Îmi păreai, IIsuse, o lacrimă, dar eu însămi eram lacrima mea, care se ducea la mormintele tale , să le ude, să te salveze, să te scoată din ghearele muntelui, care greu de tot se prevale, pe sute de morminte, să se scoată morții afară, dacă îi salvează femia, mult mai jos decât Cealaltă, al cărui nume sfânt rămâne Maria, și de aici va mai pleca-t-a multă viață, ca să se spele cu ea morții negri, funiginiș al cremenei dinăuntrul pieptului. Caii sunt și albi, sunt și negri, am salvat toți caii, dar ce să fac cu cei care m-au călcat sub copită, și iarăși mă calcă, și iarăși mă udă, să fiu lacrimă și să nu mai pot spăla cu mine însămi, când tristețea pumnalului lor mă subjugă, mă trimite departe, spre un cer plin cu stele publice. Ca un gunoi, public, sub Ea mă așez eu, în genunchi, să mă acopere și să mă judece. E frumoasă, eu nu sunt decât putere, pe drum mi-am așezat sufletul și curățenia ca să calce căruțașii pe el. Și se va face o roză frumoasă din mine, cu cuțitul în carnea mea împlântat, de voiesc să mor, de voiesc caii negri să mă arunce pe șine de tren, unde numai orbii merg, ca să se sfințească. Roza e a nenăscutei, caii negri să mă calce sub șenile de tancuri și sub drog dacă am fost pângară când am salvat, în nebunie pribeagă, un cer cu altfel de stele. Dar nu, roza nu există, Mura e în inima mea, e undeva departe și plânge după mine. Nebunie, roza nu există. Știți ce îmi zice, fata pe care am purtat-o în pântec, care mi-a fost omorâtă? Mami, acum pari o nebună, dar acolo, unde cerul era atât de aproape, încât să se atingă cu mâna... Mirul e mir pretutindeni. Doar are altfel de legi.

Frumusețe a mirelui pe care nu l-am avut, apără-mă! Și-o să fac din tine odată o Mireasă păgână și o să te arunc, tot pe tine, la lupi și la lei, să te sfâșie.

Și-apoi să te ierte.

Neprihănito! Iertato! Floare a muntelui, cu coroniță din flori de pădure! Frumoasă, dar ... O să îți mai spun de altele, acolo, în cer. Flori de câmp, nu? Ești a câmpiei, care te-a zidit. Anuță, Anuță! Cu roze de fetiță în inimă...

.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei și culturii. Scrie și savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică și concursuri. poezii
poezii
poezii  CăUtare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare și confidențialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!