poezii
v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Publicitate Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Poezie Personale Proză Scenariu Eseu Presa Articol Comunități Concurs Special Tehnica Literara Multimedia

Poezii Românesti - Romanian Poetry

poezii


 

Texte de același autor




Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 290 .



11 ianuarie 2017
personale [ Jurnal ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [cristina-monica ]

2017-01-11  |     | 



Am ieșit afară în ger, croindu-mi drumul printre nămeți și pe asfaltul lunecos, obeză și cu trupul greoi - dar mulțumesc lui Dumnezeu că am avut haină de iarnă și adidași iarna asta. Decorațiile stradale de sărbători erau încă sus, unind stîlpii de electricitate. Utilajele de dezăpezire și alte camioane aveau arborate drapele naționale, ceea ce nu cred că e un lucru rău. Au trecut pe lîngă mine două femei, dintre care una vorbea în română și cealaltă traducea ce spunea prima în engleză, ceea ce mi se părea ciudat, fiindcă nu știu pentru cine traducea și nici de ce vorbeau două limbi diferite împreună. A intrat peste mine gîndul unui individ care spunea în engleză că blîndețea și politețea, candoarea și benevolența mea (kindness) i-au păcălit pe alții, cînd în realitate am fost un om bun întrutotul, ceea ce acea persoană nega. Ei mereu mi-au spus același lucru, deși eu nu am greșit nimic. Am fost mereu cum sunt acum, nimic nu s-a schimbat în acești 32 de ani și jumătate de tortură și izolare. Acum mi-am acceptat întrutotul singurătatea și destinul. În ultimele zile am avut dureri de cap mari, inclusiv noaptea, altfel m-au lăsat în pace. E adevărat că m-au torturat mult cu întrebări filozofice (în gîndul meu), și m-au forțat să spun numai adevărul, dar nu am greșit nici în acest sens. Am fost mereu o femeie normală și logică. Luna era crai nou de Anul Nou și acum e plină, după 11 zile, parcă a crescut prea repede.

Astăzi bunica mea dinspre tată ar fi împlinit 106 ani. Odihnească-se în pace, ea a fost un suflet foarte bun și generos, cu care unii oameni m-au comparat pe mine.
munți de zăpadă -
unde sînt toate rîurile
care îi străbăteau?
Oare este toată neaua din lume de ajuns pentru ca un alt șipot să izvorască?

Mi se spune acum în gînd că toți sunt vinovați Cristino, fiindcă au omorît miliarde de oameni chinuindu-te pe tine. Am întrebat la ce se referă și mi-au răspuns că la toate popoarele lumii, cu excepția poporului german. Eu nu știu dacă au dreptate, fiindcă tot ceea ce am văzut au fost doar lucruri - case. obiecte, etc, pe care ei le-au clădit, înlocuit sau modificat prin maltratarea mea. Și chiar și oamenii -- și ei au împrumutat lucruri din cugetul sau memoria mea, dar răstălmăcite în rău. Toate-s vechi și nouă toate.


Atît timp cît există timp există și trecut și viitor - timpul nu poate fi separat de ființă. Iar nimicul nu poate fi imaginat de mintea omului (nici de mine) niciodată. Eu nu cred că Dumnezeu e cu adevărat Nimicul -- dar poate că pentru unii așa pare a fi, fiindcă ei consideră că nu îl pot înțelege pe Dumnezeu. Nu știu la ce se referă ei. Oare spun ei că nu există viitor pentru oameni și alte ființe vii? Este imposibil să nu existe, fie că oamenii vor muri la un moment dat, fie că vor deveni nemuritori. Nemurirea nu este posibilă decît în timp, nemurirea nu e posibilă decît dacă există moarte. Oamenii încă mai cunosc aceste noțiuni, deci există viitor. Nașterea e trecerea dintre moarte și o nouă viață. Poate că eu voi deveni Nimic, sau poate că așa am fost mereu, dar fiecare om are soarta lui, ceea ce e bine.


Iar au intrat peste mine cu ideea că nimeni nu a rezistat atât de mult timp fiind răstignit, ca și cum se referă la mine. Alții spuneau că pe mine m-au răstignit de multe ori și eu mereu am renăscut și că apoi mă chinuiau din nou fiindcă nu știau de ce eu renasc sau de ce eram mereu cea mai bună dintre toți. Nu știu la ce se referă, nu știu cine sunt ei, cred că le umblă mintea în pustiu, în loc să își vadă de treaba lor. Eu nu cred ce spun ei, dar în prezent sunt trezită noaptea pentru a fi chinuită și ziua e din ce în ce mai rău.

.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei și culturii. Scrie și savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică și concursuri. poezii
poezii
poezii  CăUtare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare și confidențialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!