poezii
v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Publicitate Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Poezie Personale Proză Scenariu Eseu Presa Articol Comunități Concurs Special Tehnica Literara Multimedia

Poezii Românesti - Romanian Poetry

poezii


 

Texte de același autor




Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 327 .



Cehoviană
personale [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [sarbul ]

2016-10-11  |     | 



Ți-ai păpat iluziile la masa de prânz, nemailăsând ceva și pentru cină, numai dulce nu ți-e somnul; împunsături în stomac simți-vei pe tot parcursul nopții...
Așa se face că în cele câteva momente în care am primit voie să-mi odihnesc palpitațiile, fui condus de o mână nevăzută ,prin praf și grămezi de moloz, taman în atelierul de unde îmi incepusem drumul în viață. Eram adunați care cum, așezați pe câte un bolțar- dezlipit din zidurile supuse demolării. Nu vorbeam, privirile ni se intâlneau în aceleași dezolante găuri căscate ori se indreptau spre bucata de cer siniliu.
Și cu toată deruta care se înstăpânise în suflet, reușii să-l surprind, cu veșnica-i țigară prinsă între arătător și mijlociu, pe nea Costică - acel munte de om, cum se folosi de degetul mare să șteargă discret lacrimile ivite în coltul ochilor...
Desprins ușor-ușor, am găsit și diminețile în care intrat pe poarta intreprinderii, fie luam cheia înfiptă în cui de la gheretă, fie găseam ușa masivă de fier, cu zgomotul ei bine definit, descuiată de vreun coleg. De eram singur, după ce-mi puneam salopeta, până să se strângă unu' câte unu' trupa, mă apropiam de ciobul de oglindă atârnat la intrare în vestiar:

Ce straniu e să te privești pe tine insuți...Dacă nu ar fi totuși oglinda, nu ne-am cunoaște niciodată. Toți ceilalți ar ști cum arătăm, dar noi nu...

Să mai zăbovesc acum în fața unei oglinzi? Mă bărbieresc la foc automat, rămănând să elimin și ultimii peri după ce am parasit locul faptei- pe pipăite. Dau să mă spăl, îmi înfund capul în chiuvetă , neridicându-l o clipă. Fugar doar trec, apoi, mâna prin părul care nici măcar nu mai are nevoie să fie tapat ori geluit, îndreptând și ce e de îndreptat la ținută. Cine își poate admira senin ratarea?



.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei și culturii. Scrie și savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică și concursuri. poezii
poezii
poezii  CăUtare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare și confidențialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!