*mă latră câinii, de parcă mi-aș fi făcut culcuș în bârlogul pisicii.*

Ce dorință nihilistă să vrei să fii strivit de degete străine, fără pic de decență în vârfurile buricelor roșii de supărare. Iubirea-i doar pentru umili, sau doar pentru doritori de vieți străine. Iubirea e abuz de empatie, urmat apoi de o apatie necruțătoare.

Iubirea-i precum o meduză atunci când nu moare. Nu are început și sfârșit. Nu are zile și nopți. Are nevoie, însă, de singurătate, pentru a-și aduna seva din propriul egoism.

*ce era odată fiară, acum e filosof*