poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Publicitate | Contact | Înscrie-te | ||||
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
||
![]() |
![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() | |||||
Poezie Personale Proză Scenariu Eseu Presa Articol Comunități Concurs Special Tehnica Literara Multimedia | ||||||
![]() |
|
|||||
![]() |
agonia ![]()
■ Hai, cuțu, cuțu, cuțu, hai afară ![]()
Romanian Spell-Checker ![]() Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2015-10-19 | |
apa mării e sărată și cu ploaie se îmbată
odată scăpată din strânsura pleoapei lacrima știe că nu mai există cale de întoarcere și indiferent ce vise ar fi avut ea trebuie să moară urmându-și calea cui te dai, cine te-a zămislit pe rugul cărei dureri cazi ofrandă și multe aș vrea să întreb dar... nu mai am decât umbra ei și am plâns cuvintele nespuse, și trăirile neînsuflețite copiii ce n-au mai apucat să gângurească și toate ploile secate, și cerul și pământul și viața și moartea am plâns totul până la primul pas am săpat la fâșia ce ne desparte și fierul cădea rugină, lemnul cădea putregai, piatra cădea pulbere și unghiile cădeau dar sângele înmuia pământul iar prăpastia se adâncea izolându-mă
|
|||||||||
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
||||
![]() | ||||||||||
![]() |
Casa Literaturii, poeziei și culturii. Scrie și savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică și concursuri. | ![]() | ||||||||
![]() |
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare și confidențialitate