poezii
v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Rom�nesti - Romanian Poetry

poezii


 


Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 658 .



chipul din oglindă
personale [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [Rinada ]

2015-05-28  |     | 



Cei care conștientizează această nevoie de exercițiu sub egida condamnării la viață știu că la capătul pământului există o răspântie jertfită în bună măsură convenției și zidirii "de a fi împreună". La capătul acestui drum, celălalt așteaptă asumat, ca o monedă de schimb adecvată universului tainic. E timpul să îi zărești chipul.

Părea ceva de vis. Cea mai bună rezolvare era să-și deschidă propria monadă laolaltă cu buna sa credință. Rudimentar aș zice. Șireturile de la pantofi creau iluzia unui mers deandăratelea după modelul crabului revelat pe ploaie și întuneric. Se simțea sub tălpi aceeași moștenire de pietre și nisip excedând vechile poteci cu flerul păsărilor pescăruș. Treptat, oamenii se distanțau care-ncotro hrănindu-și culpa comună în egală măsură.

A sosit în primele zile ale anului nou. Fereastra de la camera de zi se contura păstrând neîntinată voluptatea casei cu acoperișul de mușchi. Zgomotul trăsurilor și setea nealterată a stropilor de ploaie făceau imposibilă contemplarea. S-a rătăcit. Era femeia din cealaltă casă. Praful călătoriei a făcut în așa fel încât distanțele să capete privilegiul unor canoane estetice. Viciul său? Pofta de viață. Chiar în seara în care a sosit speram să regăsesc răspunsul. Acel unic cuvânt.

"libertatea înseamnă nepătimire - a spus femeia. Cum să nu-ți iubești aproapele! Și cum să uiți de propiul creator! Fiecare zi este un dar, o bucurie a fericitului an. Chipul Lui, tocmai că este aproape, trebuie să ne aparțină. Caută simplitatea, blândețea adâncă și sârguința. Împacă-te cu tine însuți și iartă. Iubirea este unicul cuvânt."

Când a ridicat ochii, stoluri de păsări înconjurau casa, semințe de aripi răspândite axiologic pe fața pământului în cele patru zări. Covorul verde. S-a întors încet ridicându-se pe poante cu aceeași grație a potrivirii aromelor ușoare și împărțirii "prăzii" propriilor odrasle. Avea o imagine limpede. I se părea că alergă pe străzi, rătăcind în căutare de chipuri străine.

Probabil că odată, păsările vor deveni realitate. Speram să regăsesc cărarea.

.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!