Periodic am senzația că o dată cu trecerea timpului, sau mă rog, eu trecând prin timp, încep să trăiesc totul mai intens, să conștientzez mai multe detalii, să apreciez mai mult lucrurile, oamenii, evenimentele.
Oare o fi pentru că îmi doresc să trăiesc pe slow motion, panicată de scurgerea prea rapidă a tinereții mele? sau pentru că mintea începe să selecteze matur și automat ce conteaza și ce nu pentru mine?
Tot ce știu este că iubesc adrenalina, sunt în continuă mișcare , genul de mișcare pe care o fac involuntar, într-un ritm amețitor de rapid, iar cand, pentru câteva clipe îndrăznesc să stopez totul, rămân doar acele puncte de mare calitate pe care le adun în palmă, le presar în suflet și îmi permit să le diger în tihnă.
Îmi place să trăiesc, dar îmi place, de asemenea să mă privesc trăind. Din când în când, opresc lumea, iubesc și mă iubesc ca un păpușar bătrân, obosit de acțiune, tolănit în scaunului lui vechi , mângâind cu drag rezultatele minții sale.
Detaliile prind valoare când uităm să ne grăbim. Azi mi-am luat pauza de viață.