Înțeleg că lumea politică este supusă la tot felul de declarații ultimative, îndeosebi din partea baronilor, baroneților și celorlalți aristocrați cu unghie menajeră ai PSD, cel mai simpatic dintre partide, fie numai dacă ne gândim la ascendența lui peceristă.
Astfel Mazăre amenință că pleacă și un altul vorbește despre un pârjol politic menit a asigura alegerea politică a Victorașului.
Nu m-am mai simțit atât de amenințat de când fosta mea soacră făcea, din păcate în van, același tip de amenințări.
Și nici nu cred că tactica pământului pârjolit, cel puțin pe tărâm românesc ar putea avea sau a avut alt efect decât eventuala constipare a invadatorilor.
Dar mă gândesc că dacă la vreun congres exceptional, mai marii PSD, de la Iliescu la Ponta, de la Vanghelie la Mazăre ar promite in caz de înfrângere un sepuku în direct, probabil că s-ar atinge o prezență la vot uimitoare, de oameni căutând 5 - 10 ani de progres istoric într-o singur moment memorabil postelectoral.