poezii
v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Rom�nesti - Romanian Poetry

poezii


 


Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 882 .



Scurt pe doi
personale [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [cristina-monica ]

2014-04-24  |     | 



Am recitit azi schița lui Caragiale „Triumful talentului”. Bietul Niță, bietul Ghiță...În „Triumful talentului” de Caragiale cei doi protagoniști, atât Ghiță Nițescu cât și Niță Ghițescu, nu întâmplător colegi în școala primară undeva la țară, nu întâmplător cu nume asemănătoare, sunt figuri dintr-o comedie umană plasată în contextul autohton, unde sunt iluminate contrastele dintre zona rurală și cea citadină, dintre cei înstăriți și cei săraci, dintre talent și mediocritate, dintre aparență și esență. Se poate observa și modul în care societatea vrea să spulbere mai repede sau mai lent iluziile și naivitatea celor doi tineri care vor învăța eventual legătura dintre puterea banului și cea politică, dar și diferențele dintre ele.

Ghiță, fiu de om cu stare, are degetele degerate și scrisul greoi, fiind evident inept și impotent. Deci poate deveni instrumentul perfect al unei puteri corupte. Totuși are sufletul cât de cât curat, adică inocent până la sfârșitul povestirii. Niță, băiatul sărac și talentat la scris este un candidat perfect pentru eșecuri repetate și persecuții diverse în viitor. Se luptă cu morile de vânt, este conștient de respingerea talentului său întreaga viață, dar este în final, din disperare (errare humanum est) corupt de clasa dominantă în societate, care îi oferă o rămășiță de la masa lor, respectiv un loc de muncă în care talentul lui nu va mai conta dar, citez „ți-am găsit un loc la o litografie, un loc plătit mult mai bine ca unul de copist, și în care poți să-ți faci un mai frumos viitor. Primești?”.

Omul binevoitor care cumpără sufletul lui Niță apare exact când el discuta cu amicul său Ghiță despre concursul pentru ocuparea unui post de copist la un minister, ultima lui șansă după multe respingeri. Ghiță însă pare speriat când Niță, al cărui talent îl cunoștea din copilărie, îi spune că și el candidează a doua zi pentru acel post. Cu toate că avea recomandare de la minister, Ghiță încearcă să îl mituiască pe Niță să nu vină la concurs. Este incert dacă Niță ar fi acceptat, probabil nu, dar atunci apare în scenă acea persoană „binevoitoare”. Niță devine aparent lacom și concepe un plan prin care să ia bani mai mulți lui Ghiță, propunându-i să își schimbe între ei numele când vor semna la concurs lucrările, astfel încât Ghiță să reușească precis, având și recomandare și lucrare frumoasă. Ghiță era naiv, crezând în dreptate și judecata corectă a examinatorilor și admirând sincer talentul lui Niță. Deci, cum spuneam, alintat Ghițică de către Niță, Ghiță era instrumentul perfect al unei puteri corupte, inclusiv pentru faptul că credea că mita cumpără oamenii strâmtorați cu ușurință. Niță, după fiecare examen la care era respins, se simțea revoltat și melancolic, fiindcă se destăinuia acelui domn misterios și binevoitor ca unui mentor, în loc să își păstreze amarul în suflet. Dar nimeni nu e de piatră când are buzunarul gol. Citez: “ - Și ce frumos scrisesem, domnule! » Prin planul său de schimbare a identităților Niță e ca un copil disperat, parcă s-ar răzbuna, parcă ar juca o farsă sistemului, când în realitate își semnează condamnarea la moarte.

Apoi « cei doi camarazi se despart, amândoi foarte mulțumiți, dându-și întâlnire pe a doua zi la minister, fix la unsprezece. A doua zi, printr-o întâmplare neexplicabilă, nu s-au prezintat la concursul de perfect caligraf decât doi candidați: firește erau vechii camarazi. » Acesta e un element de surpriză în care apare ora exactă și simbolic, rigiditatea sistemului social și politic care lasă pârtie liberă pentru protejații săi.


Prezidentul comisiei într-adevăr îl declară câștigător pe Niță, adică alege lucrarea mai slabă, semnată de Niță cu numele prietenului său, conform învoielii. Președintele comisiei avea în buzunar scrisoarea de recomandare de la minister. Revoltat, dar perfect stăpân pe sine, Niță protestează că nu e drept, în timp ce Ghiță nu știe ce să creadă. Ghiță e perplex și poate că Niță a vrut să îi ofere și lui o lecție pentru a îl dez-amăgi. Deoarece Niță îi cere insistent președintelui comisiei să caute și să citească probele, acesta citește scrisoarea de recomandare din buzunar, poate pentru prima oară fiindcă nu fuseseră decât doi concurenți. Ori poate a doua oară fiindcă numele candidaților erau asemănătoare. El credea că știe pe cine trebuie să protejeze, evident pe cel cu lucrarea mai puțin reușită. Zâmbind și cu tonul blând, el recunoaște în final că de fapt Ghiță a câștigat. Niță își învinge astfel dezamăgirile, prin faptul că, oficial cel puțin, lucrarea mai frumoasă câștigă în sfârșit concursul.

Dar, pierzându-și puritatea și chiar naivitatea datorită acelui domn în care crezuse, Niță se apleacă în fața sistemului corupt și acceptă să lucreze la litografie, singurul loc disponibil pentru un om cu condiția sa socială. Unele substanțe utilizate în litografii erau chiar otrăvitoare. Prețul pe care îl plătește pentru buna lui credință și naivitate e mare. Omul misterios din text este cel care pune la încercare răbdarea lui Niță și îl monitorizează, dar Niță mereu scrie prea frumos la fiecare concurs și nu are cum să aibă nici vreo recomadare. Ad litteram povestirea invocă motivul binecunoscut al persecutării talentelor, care nu se pot adapta cerințelor societății. Valoarea talentului este măsurată simbolic prin numele de familie ale fiecăruia. După ultimul examen decisiv Niță va fi mereu un Ghițescu în ochii lumii naive, iar Ghiță mereu un Nițescu.

Concluzia este că Niță era destinat de mic sacrificiului, fiind orfan și ascultând de sfatul dascălului său :
« - Fătul meu, tu părinți n-ai, carte multă nu ți-e dat să-nveți, că nu prea ești deștept, slugă nu te poți face, că ești cam leneș... Þi-a dat și ție Dumnezeu un dar: ai icoană la scris; ție cu condeiul ți-e dat să te hrănești. Du-te la București, acolo ai să intri copist în vreo canțilerie și-ncet-încet, cum te știu că n-ai purtări prea rele, cu vremea ai să-naintezi. »

Ghiță, la rândul său adus la București și la examen din ordinul ministrului pentru a fi concurentul lui Niță, este supus unui altfel de sacrificiu. Ce se va întâmpla când Ghiță va înțelege că aproape tot ce crezuse era fals ? Se va adapta treptat regulilor sau nu ? Oricum și el era destinat parcă pentru acel post, unde ministerul avea desigur nevoie de o caligrafiere mai slabă a textelor, la fel ca și celelalte ministere din text.

Evident în această scriere a lui Caragiale am descoperit o satiră asupra diferențelor mari dintre clasa privilegiată a vremurilor trecute și oamenii de jos, dar și asupra aparatului administrativ și politic corupt și opresiv pretutindeni.


21 aprilie 2014

.  | index










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!