se făcea că eram într-o căruță
cu cai în coș în picioare cu hățuri în mână
eram intrigat de unde până unde cai
când eu n-am avut și de unde părul bălai
ba mai mult i-am iubit dar de ei
m-am temut pălit cu copita în piept
în ghips vărul meu a stat mai bine de
jumătate de an și Calistrat de gât mușcat
ne-nsurat a rămas cu vocea lui gâjâită
unu-i pag altu șarg caii mei cu rouă
pe ei și-n loc de zăbală crengi înflorite
de tei pe spatele lor și pe umerii mei apar
monturi se umfă pocnesc galopu-i întins
țăcănec putcoavele și nu-i macadan ci
câmp cu pale de fân în zare pe deal cerul
se-aprinde de nechezat plină e valea o
scroafă neagră cu pui grohăie sinistru
în urmă mă uit cum de s-a urcat în căruță
și mi-aduc aminte de bunica porc de visezi
o boliște grea te pândește mă tem pășesc
pe oiștea subțire de lemn nu-i scot din
orșiuce colac fac din hățuri și-l zvârl
îi scot din căpestre căruța rămâne pe drum
mă țin de coamele lor ne-au crescut aripi
galopăm fâlfâind pe coasta de deal o
jumătate de pâine rotundă mustind
de jar ne așteaptă

de trei ori bate în noapte pendula