poezii
v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Publicitate Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Poezie Personale Proză Scenariu Eseu Presa Articol Comunități Concurs Special Tehnica Literara Multimedia

Poezii Românesti - Romanian Poetry

poezii


 

Texte de același autor




Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 1164 .



Reflecții despre om
personale [ ]
Colecția: Texte Filozofice

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [donaris ]

2013-06-25  |     | 



Omul este o ființă paradoxală care construiește castele de iluzii și vise pe nisipul mișcător al istoriei. Rațional sau irațional, sensibil sau dur, tare sau slab, milos sau crud, curajos sau laș, sincer sau ipocrit, cutezător sau mărginit, meschin sau nobil, însă aproape întotdeauna orgolios și însetat de frumos și mai bine, el nu cunoaște niciodată odihna, fiind veșnic în căutare de nou.

Nemărginirea spațiului și a timpului a copleșit întotdeauna omul care este, prin natura lui, o ființă limitată. Neputând nici măcar să pătrundă cu gândul, cu atât mai puțin să străbată fizic această imensă nemărginire, omul a pus dintotdeauna măsuri și jaloane într-un timp și un spațiu enigmatice și infinite.

Acei ce-și joacă toată viața pe cartea lucidității ajung adesea pe margini de prăpăstii unde văd lucruri pe care le-ar fi fost cu mult mai bine să nu le fi cunoscut.

Purtăm în noi o întreagă lume, care se stinge odată cu noi. Ceea ce rămâne în urmă sunt numai fragmente disparate, cioburi dintr-o oglindă care nu mai poate fi refăcută în întregime niciodată.

M-am întrebat adesea de ce sunt oamenii atât de mult atrași de lucruri triste. Chiar și cei care par în general optimiști sunt impresionați, de multe ori până la lacrimi, de poveștile tragice. Este cunoscut, de asemenea, faptul că cele mai reușite opere literare, muzicale sau cinematografice ale lumii sunt cele care au un conținut dramatic și un sfârșit tragic sau trist. Se pot da aici multe exemple, dintre care cele care îmi vin cel mai repede în minte sunt ,,Romeo și julieta’’, ,,Hamlet’’, ,,Atala’’, ,,Mizerabilii’’, ,,Dama cu camelii’’, ,,Roșu și negru’’, ,,Madame Bovary’’, ,,Eugenie Grandet’’, ,,Tess d’'Urberville’’, ,,Luceafărul’’, ,,Adio arme’’, ,,În vreme de război’’, ,,Pădurea spânzuraților’’, ,,Patul lui Procust’’, ,,Lolita’’, ,,Recviem’’, ,,Carmen’’, ,,Aida’’, ,,La strada’’, ,,American Beauty’’, ,,Titanic’’ etc.
Cauza tuturor celor arătate mai sus este, după părerea mea, faptul că omul este, în esența lui, o ființă tristă. Optimismul afișat de mulți, și care ar putea să înșele, nu este decât o aparență, o mască socială. Atunci când, dintr-un motiv sau altul, cade această mască, adevărata față a omului, cea tragică, iese al iveală. Chiar dacă încearcă adesea să ascundă, omul este în permanență conștient de condiția sa, mai degrabă nefericită, mai degrabă tristă.

Timpul e un tâlhar bătrân care ne fură zi de zi câte ceva, pentru ca la final să ne ia lucrul cel mai de preț: viața. Este adevărat că primim din când în când și mici daruri de la acest viclean negustor, în general nimicuri frumos colorate, pe care le pierdem curând. Iar pentru ca să suportăm toate acestea, timpul ne hrănește, în compensație, cu speranțe și iluzii.

Adeseori, frumusețea nu este decât o mască bine întreținută. Și chiar și atunci când este autentică, e atât de efemeră, mai efemeră ca o umbră pe apă. Și cu toate acestea, cât de mulți se lasă vrăjiți de jocurile ei iluzorii. De ce? Pentru că este una dintre puținele plăceri care îi sunt hărăzite omului aici pe pământ.

Toți oamenii au trup și suflet. Există totuși o categorie, e adevărat mai puțini, care au și spirit. Trupul este limitat. Sufletul are și el limite, dar mult mai extinse, mai largi. Doar marginile spiritului sunt practic nelimitate. Spiritul este infinit.

Chiar dacă nu sunt săpate în marmură, faptele deosebite ale oamenilor sunt mai durabile decât piatra.

Cel mai important lucru din lume e dragostea. Și nu numai pentru oameni, ci pentru orice ființă de pe pământ. Chiar și animalul cel mai crud sau cel mai urât, chiar și cea mai neînsemnată plantă, la care nimeni nu se apleacă să o privească, toate au nevoie de afecțiune, de iubire... Tigrii cei mai fioroși devin blânzi dacă sunt mângâiați, florile înfloresc mai frumos dacă sunt privite cu dragoste. Iar aceia care nu mai au nevoie să iubească sau să fie iubiți, deși par că trăiesc, sunt morți, în realitate, de mult...

.  | index










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei și culturii. Scrie și savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică și concursuri. poezii
poezii
poezii  CăUtare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare și confidențialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!