lacrima bucuriei

1. învață să spui de 888 de ori da și-o singură dată nu ca bornă de altceva ușa-n spatele căreia o altă plajă cu suflet geamăna insulară mișcări-n iterații dense iar de ieri acuma-i iară cu scară 2. din cântecul cucului dăruiesc umbra nucului dintr-o seară de vară istovitoare cucerire de insulă viitoare peninsulă din iubirea ei cu țărmul originilor balanța versului nu te fă că nu auzi adresat cititorului cu versul nu Te fă că nu auzi 3. rătăcitor caut lumea mai bună cu 888 de da și-un singur nu mă-ncercam a căutare cu alegeri din pietriș până-n ziua sfântă-n care am găsit un aluniș după gardul din nuiele împletit din zori de zi peste roua dimineții care o sorbeau drumeții să mai stâmpere din sete răcorindu-se pe plete gândurile-valurile potolind 4. fie gândul lăudat că pe noi ne-a ambarcat în voiajul însetat trandafir cu fir întins de aici spre necuprins vezi tu cuiul cel din grindă cum se ține-n vremea-n care tu-n oglindă povesteai cum ai încrustat în lemn ziua primului tău semn sper că acesta-i cântecul și-n pântecul așteptării visul împlinit se lasă-n voia sorții iubit plecările mele-n călătorii marginale pe drumuri abisale cu strângeri de frângeri și îngerii amintirilor paznicii fântânilor din deșert țesură mărunt fântâna micului prinț vie copilarie-n plină maturitate cu înfrâgerile asumate-n propria furtună prima din ele 5. taci tu-n bucuria mea adună-n visterie obiectele spațiului viu în care-un fiu oricare-ar fi el rătăcitor sau rămas acasă facerea de bine și ofrandele-s alegerea lui spre vindecarea orbului Constanța, 20 aprilie, 2012