cu ochii iritaţi şi frică,
scriu aceste cuvinte proaste de peste opt ani,
sunt aici să car ghiozdanul ăsta greu şi trist în spate,
să mă sinucid de mai multe ori
pentru viaţă.

desenez ceruri albastre pe care le port pe sub piele
şi nimeni n-o să-mi afle usturimea asta
chiar dacă cicatricele sunt tot mai vizibile.
noaptea este un marş de soldaţi răniţi,
pe pereţi, peste tot,
mă gândeam să adorm aproape două decenii pline de otravă,
cântece violente,
tornade cu unghii ascuţite
şi depersonalizate.




http://www.youtube.com/watch?v=Fy8hK3blQOQ