n-am învǎțat destul niarne
iar acum cred cǎ a sosit momentul
ispǎșirii când toate vorbele înfig zvonuri
libere înmulțind enigmele
atunci când îngropi sub pǎmânt o pǎdure uscatǎ
vântul suflǎ numai prin coarne de cerb
sunetul legendei adânc înmormântat
vine o vreme apoi care-ți deschide ușa
nǎvǎlind în ureche tot ce a rǎmas departe
din treacǎt înveți zborul pe care astǎzi
pasǎrea îl arcuiește deasupra unor rǎmǎșițe de copac
sau când cuvintele amestecate ca-n turnul
babel plutesc ca-ntr-un glas nestingherit
printre stihiile nopții întrebându-te cui aparțin
acelea de-ți îndeamnǎ pas cu pas soarta
realizezi târziu ale cui sunt când se lumineazǎ
și vezi sǎ citești ce ți-a fost scris

30 ianuarie 2012