când mă gândesc la tine şi la faptul că se poate să fii plină de mii şi de mii de nutrienţi vitali
ca să punem cuvinte trec şi prin blue café unde timpul stă pe scaun privindu-ne princiar
câteodată prin oglindă nu îndrăznim m-am trezit că visam pâlpâiala deşi noi eram deja
şi-n basm Frank ţipa de i se răspundea în slow motion n e v e d e m m a i î n c o l o
nu mai ştiu cum trăiesc povestea cu zâne mirosind a cretă făcându-mi păr blond
ce rost mai are rimelul îmi spun fiindcă-i o repetiţie proastă precum lumina
şi-i precum pereţii ce se îndoiesc sub converşi plecaţi în spaţiul virtual
unde nu există trandafiri şi-alte aiureli unde-ţi mai poţi uita un picior
tăiam “aierul” cu vorbele de ne spăriam amândoi de armageddon
ş' d-atâte alte aberaţii erai palidă – c-admiram dunga cămăşii
văd în fiecare an cam cum îmi cresc dorinţele fără de ştire
un shotgun sigur că-n soare-i ieşea c-ar fi făt-frumos
Frank spunea-n glumele-i cam proaste să şi râdem
credeam că ajunseserăm şi la următorul nivel –
visând că plutiserăm mult şi numai atâta
cât am recunoscut scrisul cu umărul
pe când ea-şi mai trecea deodată
ce prin oglindă nu-ndrăzneam
numa-n blue café ce se stă
de pe scaune se privesc
de-i şi de-a ar mai fi
chiar să le spunem:
numai cuvintele
chiar şi visele
cele din vii
iar fiecare
oricare
oare
or
fi
ori
oare
oricare
iar fiecare
cele din vii
de-i şi de-ar mai fi
ce prin oglindă nu-ndrăzneam
visând că plutiserăm mult şi numai atâta
credeam că ajunseserăm şi la următorul nivel –
unde nu există trandafiri şi-alte aiureli unde-ţi mai poţi uita un picior
nu mai ştiu cum trăiesc povestea cu zâne mirosind a cretă făcându-mi păr blond
numai când mă gândesc la tine faptul spune că ești plină de mii de mii de nutrienţi naturali