poezii
v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Publicitate Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Poezie Personale Proză Scenariu Eseu Presa Articol Comunități Concurs Special Tehnica Literara Multimedia

Poezii Românesti - Romanian Poetry

poezii


 

Texte de același autor




Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 1065 .



Charta celor 6 “Nu știu”
personale [ Gânduri ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [darlingvioletta ]

2012-01-17  |     | 




Nu știu să apreciez timpul. Sau nu vreau să văd că așteptarea mea este în zadar... Tânjesc precum un copil răsfățat după o secundă de fericire. Când o am însă, n-o trăiesc și revin în așteptarea-mi dureroasă... Dar cine poate știi dacă o să mai vină o altă clipă de liniște? Nu fac altceva decât să irosesc timp și spațiu într-o lume care duce lipsa acestor elemente. Vreau un ceas deșteptător, să mă trezească din somnul greu în care cad după fiece ocazie pierdută... Nu vreau o sonerie mută sau un zgomot metalic apparent asurzitor care să-mi deschidă ochii, ci aștept, da, aștept un surâs drag pentru care trezirea-mi să merite efortul. Pentru că nu e ușor să te trezești odată ce speranța a dispărut în bagajele celui pierdut. Timpul e doar măsura gândului și existența sa, care pare uneori atât de nemiloasă, nu e decât o măsură relativă... atunci când aștepți.

Nu știu să iert. Sau nu vreau să mă cufund într-un nou început. Monotonie, stângăcie și un aer de indiferență... Sau crede cineva că mai primești și altceva după ce l-ai iertat? Nimic nu mai e la fel, doar iubirea mea care îi așteaptă cu înverșunare răspunsul sentimentelor. Dar cum să-mi răspundă odată ce au dispărut? Și astfel mă întorc la zădărnicia iertării care nu aduce altceva decât o boare de speranțe deșarte... Iar speranțele, oricât de îmbucurătoare par, nu fac altceva decât să te mintă că totul va fi ca la început. Nu pot retrăi incipitul, oricât de fericită m-ar fi făcut pentru că, din pricina mea, o iau pe același drum și vom greși din nou. Iertarea e doar o amăgire dulce, iar noul început nu e decât copia nesărată a celui dintâi.

Nu știu să uit. Sau nu vreau să mă rup de tine. Tu m-ai răpit din așteptarea-mi și mi-ai oferit acea clipă de fericire a cărei existență o credeam de mult apusă. Nu m-ai trezit cu un surâs, ci cu adâcimea cuvintelor tale care făceau polisemia să pălească. Și totuși de ce nu m-ai ținut trează? Îmi închipui dilatarea secundei de liniște care ne-ar fi purtat dincolo de somnul meu, însă ca în orice scenariu închipuit am uitat să mă pregătesc pentru plecarea ta. Ar fi trebuit să mă detașez de amintirea clipei și să mă cufund în somnul meu cel protector, dar am rămas cu fața plecată spre zarea în care tu ai dispărut. Uitarea nu e decât negarea trecutului, iar absența amintirilor secătuiește fericirea.

Nu știu să cred. Sau nu vreau să fiu rănită de ușurința cu care lumea rostește cuvinte. Îmi dau seama că involuăm prin simplitatea cu care spunem ceea ce nu gândim, iar șoaptele de dragoste se transformă încet în preludiile pornirilor primare. Tu erai excepția pe care mi-o doream, persoana care avea nevoie de timp pentru a-mi împărtăși adevărul sentimentelor. Nu credeam că pot zbura fără aripi, dar odată ce m-am apropiat de îndoială, am căzut în tăcere... Iar adevărul pe care îl prețuiam s-a îndepărtat precum o pasăre rănită de sufletul meu îndoielnic. Cuvintele magice și-au pierdut farmecul atunci când ai învățat-o să zboare, repetându-i și ei înțelesul tainic al adevărului. A crede înseamnă a merge pe cărare cu ochii închiși fără a te împiedica de pietre.

Nu știu să prețuiesc. Sau nu vreau să regret comorile pe care le pierd atunci când merg pe cale și le arunc în urmă pentru a face drumul mai ușor de parcurs. E în zadar să îmi ușurez traista odată ce mă întorc să te găsesc pe tine, giuvaerul meu cel mai de preț. Însă cine ar trece pe lângă o comoară precum ești tu și-ar lăsa-o în bătaia vântului? Chiar dacă m-am întors, nu mi-am găsit bijuteria, dar te-am văzut reflectând razele solare pe mâna ei... Dacă te țineam lângă mine, oare îmi luminai drumul prin deșertul întunecat al vieții? Tot ce pot să fac însă e să te privesc lung stând în compania ei.... Prețuiești atunci când îl păstrezi pe cel pe care îl iubești în compania ta, oricât de sinuos ar fi drumul vieții.

Nu știu să iubesc. Sau nu vreau să te pierd sufocându-te cu ceea ce simt. Mi-ai încărcat inima de-a lungul timpului cu sentimente pe care nu credeam că o să le trăiesc vreodată, iar gândul meu și-a luat zborul către ochii tăi de culoarea nopții... Aș fi dorit să-ți ating mâna și să ți-o sărut înainte să pleci, iar sigiliul iubirii mele să-ți fi interzis să îi atingi trupul. Încă tânjesc după sărutul pe care mi l-ai promis, dar pe care nu l-am simțit, iar a cărui absență îmi face buzele să fremete. A trecut atât de mult timp, dar sentimentul atingerii tale imaginare pe obraz mă învăluie în fiecare dimineață de iunie... Când iubești, înseamnă că încetezi a trăi pentru a fi fericit, trăiești pentru a-l face pe cel de lângă tine împlinit.

Însă nimic nu mă oprește să aștept momentul în care ai să te întorci și ai să vezi că știu să apreciez timpul atunci când ești lângă mine, știu să iert orice greșeală faci pentru a-mi demonstra că nu ești un vis, știu să uit tot ce a fost, dar să păstrez amintirile, știu să cred atunci când îmi promiți că vei fi numai al meu, știu să prețuiesc compania ta oricât de greu mi-ar fi să ajung la tine și, mai ales, știu să te... iubesc...

.  | index










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei și culturii. Scrie și savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică și concursuri. poezii
poezii
poezii  CăUtare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare și confidențialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!