am fost o pământeană obişnuită
şi mi-a fost bine, deşi unii spuneau
că sunt o femeie complicată,
mă duceam la serviciu, veneam acasă,
deschideam televizorul, vorbeam la telefon,
viaţa era frumoasă şi simplă,
tu cumpărai pâine, zahăr şi flori,
şi câte şi mai câte mirosuri ademenitoare,
căruciorul de piaţă era un sipet fermecat
în care adunam culori de tot felul
şi dulci nimicuri sentimentale,
nespus de uşor, precum ai trage în piept
un fum de ţigară, firesc trecea timpul
cum aburul trece peste câmpiile întomnate
în week-end făceam dragoste,
sau poate era doar sufletul nostru
în nuditatea lui absolută
privind prin fereastră către o lume perfectă,
apoi adormeam numărând în gând
oi duse de stăpân la iernat,
dar spune-mi ce pot face acum
când aşteptarea e un ucigaş sadic,
la tine e noapte, la mine e zi
şi roşu doar iedera înfloreşte,
spune-mi cum să fiu mai puternică,
şi cum să înving timpul,
învaţă-mă tu.