Peste câteva zile ai sã-mplinești, statistic, ceva mai mulți ani. Nici nu m-așteptam sã prind atâția, i-am spus, refulând timpul, ori mai știu eu ce.

Dã-te cu capul de pereți, mi-a zis Arcibald, însã eu i-am spus cã iubesc merii, nu perii, iar el mi-a spus cã nu existã nici mereți, nici pruneți, nici... ceea ce știam și eu.

Pe parcursul discuției, într-un fel, l-am mai taxat, dar i-am menajat orgoliul, pentru cã fãrã orgoliu nu se poate... adicã nu poți trãi.
Mi-a spus cã orgoliul nu-i o chestiune eticã, ci cã-i una subiectivã – cu asta m-a lãsat mascã, de-am avut, pentru o clipã, senzația cã facem politicã... de stânga, de dreapta și de centru. M-a invitat sã facem o dezbatere despre ideile socialiste. Doctrinar. Iar am avut o senzație... adicã una de vomã, dar... modicã. I-am tras-o spunându-i cã sunt un neofit într-ale politicii. Ei bine, a-nșurubat capacul sticlei și m-a invitat sã mã duc la culcare.

Parcã luasem mitã...!