toată această moarte de care mă lipesc cu retina
tot acest foșnet din care înțeleg numai sfârșitul
un sfârșit trist
adică FIN
scris negru pe fond alb.

tristețea blândă și definitivă
tristețea care consumă din oasele noastre ca un câine arămiu
oboseala fructului copt
căderea lui spre arome

mă trezesc plângând încet
împingând durerea ca pe un invalid
ajutând-o să urce trepte în mine
până la capătul vagului

am auzit că există o singură toamnă
nu mai multe