eram 3 studenţi nu neapărat buni.
mai ales asta
nu neapărat buni - şi nici măcar frumoşi.
în schimb avem o insulă a noastră - zicea Tudor
în mările Sudului.
"da, bă. noi am găsit pămînt
în timp ce ăilalţi plutesc din mal în mal ca buştenii"

pe la 10 ne întîlneam în faţă la Sora
ceaţa tremura încă deasupra apelor ne intra în oase
o luam în jos pe plaja cu homari
pe Griviţa adică
eram atenţi (ca şi cum nu ştiam adresa)
pe lîngă vechile dughene ale cooperaţiei
traversam la Buzeşti
(băltoaca dintre şine ca o lacrimă)
radio - ceasuri - încălţăminte - foto - umbrele păpuşi
lăsam în spate Feroviarul
urcam pe digul cu lustragii ceferişti şi curve
cică spre far
(de vîntul rece ne apăram cu pulovere subţiri pe gît)

mare vin şi sînge - lîngă Matache era o bombă
barmanul se lăuda că a fost prizonier în Crimeea
era un tip cumsecade
îi ziceam "patroane"
(în rest nu-l băgam în seamă).
de obicei beam pe datorie
cînd acosta o navă se aşeza lîngă noi (eram ţăndări):
în fond, de ce nu construiţi nimic, tovarăşi?
munca e o complicitate evidentă la crimă - observa Cristi
natura mamă e perfectă
natura noastră - nu.
da' gagici? insista ăla.
nu ştiam ce să-i zic.
Polizu nu era acasă. îl rugam să închidă uşa.
apoi îi explicam că mama e suficientă, probabil din aceleaşi motive.

astfel nu contrariam, nu deranjam pe nimeni
ieşeam din spaţiul nostru numai la nevoie.
dar atunci puteam acoperi suprafeţe mari de exemplu
mergeam la Virgiliu şi îl luam pe 26.
tramvaiul avea bănci de lemn.
oraşul - frumos şi rotund ca un craniu.

nu iubeam pe nimeni şi nimeni nu ne iubea
nu scriam scrisori.
(pe Lucy o sunam cu monede de 3 lei în cerul cu diamante)
poşta era lîngă gară.
pipăiam în buzunar metalul prietenos şi rece.