Arcibald, noi suntem prada și partea mioriticar-politicã surprinsã de ”fuga” grozavã și de goana subsidiarã; cu alte cuvinte nu-i cazul sã ”ne mai trecem prin cap” și nici dincolo de el. E bine sã stãm cuminți: piața-i liberã și stabilizatã. E?! E, pentru cã e globalizantã, mi-a spus el și mi-a arãtat un bilet de avion pe care l-a categorisit a fi fiind benefic, de m-au trecut sudorile și o oarecare suferințã retardativã. I-am plãtit polița spunându-i cã desearã am întâlnirea vieții mele cu o femeie și cã mi-am cumpãrat un parfum neinspirat, cu care sper s-o dau gata invocând, astfel, prosperitatea mea.
Arcibald s-a mutat la birou – ca și cum era obligat sã-și îndeplineascã o sarcinã de serviciu –, a scris ceva, mi-a-ntins un pahar plin, m-a rugat sã nu-i umilesc parchetul, și-a-nhãțat biletul de avion, și-a potrivit ținuta, mi-a-ntins, apoi, mâna și m-a abandonat prejudecãților mele.

Imediat, am avut niște impulsuri cardiace (ceva de genul unor abateri financiare necontrolate!), de parcã fuseserã vãrsate peste mine tone de legume expirate. M-am confruntat (instant!) cu regrete imense: nu m-am putut ridica din scaun ca sã merg și sã fac fațã întâlnirii vieții mele. Am fost un fel de mijloc fix neutilizat, asta-n timp ce Arcibald zbura ca un brand-bastard des utilizat. Marja mea nu era una de eroare, ori una de echilibru, ci era una rea. Știu cã am reușit sã fac un apel național la 112, apoi lucrurile au dansat prin fața mea de parcã erau niște propuneri rușinoase. Mi s-a arãtat și un film legislativ plauzibil cu termenul de garanție decalat cãtre toamnã... ca idee în sine.
Rãmas fãrã resurse umane m-am prãbușit în neant, fãrã nici-un grad de inspirație.

Ipotetic mã fãcusem avocatul ghiavolului, numai pentru cã-mi fusese pielea jupuitã, apoi fãcutã-n fel și chip genți, ori pantofi – eram carne vie numai bunã de mâncat; la ce bun sã mai mãnânci un fruct interzis în asemenea condiții de austeritate, câtã vreme carnea-i proaspãtã și crudã?

Când Arcibald m-a vizitat, m-am prezentat... fãrã sã fac ”discordanțã”. M-a condus, cu amabilitate la budã, unde am fãcut, amândoi, zgomotul ãla: șșșșșșșșș...
M-am simțit a fi scuturat de toate relele pãmântului, pentru cã devenisem ideolog!