de la o vreme îmi doresc doar
să am vederea albinelor
ochii mei să aibă mii de celule în aşa fel încît
în locul unui singur om să văd o mie


seara îmi las mintea s-o ia razna
închipui scenarii în care bineînţeles
eu sînt eroul
eu părăsesc ultimul un pescador ce se scufundă
în strîmtoarea bering
eu părăsesc ultimul camera înainte ca focul să se înteţească
realitatea îmi găureşte orbitele
ca pe nişte vite crestate de săgeata unui masai
sînt ultimul pentru că sînt singurul

un soi de panică mă cuprinde
parcă aş fi pe luton aş trece de check in
şi mă pierd de cei care au aceeaşi direcţie cu mine
mă agăţ de telefoanele publice
în speranţa unei voci prietenoase

ştiu că nu sînt matur pentru definiţii
dar mi-a ajuns pînă la gît
viaţa mea e o staţie de taxi
în care celor ce pleacă
le cer tarif dublu
de noapte