poezii
v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 

Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 2817 .



Cu inboxul la vedere
personale [ ]
Spitalul de ieri și de azi Colecţia: Texte umoristice

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [Noricã ]

2011-02-17  |     | 



Ina dragă, facem ce facem și vorbim de spitale. Știi, ce mă preocupă cel mai mult la subiectul ăsta nu sunt șpăgile, ci absurditatea unor situații. Dacă în politică e vremea lui Caragiale, în spitale domnește Kafka. Să-ți povestesc niște cazuri.

Prin '88, Leni era internată, cu diagnosticul chist ovarian. La cât eram de îngrijorat să nu fie cancer, treceam vâjâind pe lângă portari, hotărât să-l bat pe cel care mă oprește. Intram cam de trei ori pe zi, cu un halat aruncat neglijent pe umeri, așa că ajunseseră să mă salute militărește, crezând că sunt cel puțin șef de secție.
Pentru medici, pe vremea aceea nu pregăteai plicul cu bani (bani aveau cu toții, dar nu prea aveau ce să cumpere cu ei), ci țigări sau cafea – valută forte. Spre deosebire de alte orașe, în Constanța –oraș de vaporeni- se mai găsea așa ceva. Banii erau necesari doar pentru asistente, surori, infirmiere – ca și astăzi de altfel. Un sfat bun în orice epocă: dacă se întâmplă să te internezi pe neașteptate, direct de la urgență, primul lucru pe care trebuie să-l rezolve însoțitorul este nu să aducă de acasă pijamale, papuci și periuța de dinți, ci să schimbe câteva sute de lei în hârtii de 5 și de 10. Și să aibă grijă să dea cât se cuvine, în funcție de scara ierarhică. Dacă dai prea puțin, se uită urât la tine. E chiar mai rău decât dacă nu dai – atunci măcar știi că nu se uită deloc, devii omul invizibil.
Revin în ’88. Pentru medicul ce urma să o opereze pe Leni pregătisem, pentru început, un pachet de cafea în vid. Doar că nu reușeam să îi dau pachetul, era înconjurat tot timpul de studenți și asistente. Până mi-a observat fâstâceala și m-a întrebat de față cu toți:
- Ce ai dom'le, acolo, sub halat ?
- Păi, uitați ! și am dat un pic halatul la o parte.
A început să râdă:
- Dă dom'le încoace cărămida aia și relaxează-te !
El era cel normal, la urma urmei studenții veniseră să ia lecții. Tot felul de lecții. Cel anormal eram eu. Am avut noroc, vorbea frumos cu mine pentru că avea doi copii cărora le fusesem profesor de informatică. Altfel, diferența socială dintre noi era ca de la cer la pământ. Sau, pe vremea aceea, ca de la ditamai măcelarul la un umil profesor universitar.

Prin 2002, am internat-o pe maică-mea. Asistenta din tura de noapte se uită la noi și zice cu bunăvoință, generată de o bancnotă în buzunarul halatului:
- La stadiul în care este, cred că ar fi bine să rămână doamna ca însoțitor, că eu nu pot să mă ocup de tot culoarul ăsta.
Ne consultăm între noi și Leni acceptă.
- Da, dar știți, însoțitorii trebuie să plătească.
- De ce ? întreb eu, nedumerit.
- Păi ocupă un pat, sunt trecuți pe lista de la cantină…
Mergem și plătim taxa de însoțitor. La întoarcere:
- Care e patul însoțitoarei ?
- Momentan n-avem niciunul liber.
Și uite așa, pe banii ei, a stat Leni în picioare o noapte întreagă și s-a ocupat de toate bolnavele din salon. Fiindcă asistenta, normal, nici n-a călcat pe acolo.

De ce îți povestesc asemenea aberații spitalicești ? Pentru că, așa cum îți spuneam, tocmai a născut fiica mea și am mai adăugat câteva la colecție.
Cum bine spuneai, portarul unui spital e un adevărat bau-bau. Nu contează că intri și ieși ca să aduci mâncare sau medicamente, trimis chiar de medic - portarul te taxează. Ei bine, cu bucurie te anunț că la Spitalul Județean Constanța s-a terminat cu tirania portarilor. Acum poți intra în spital la orice oră, dacă plătești o taxă de intrare de 5 lei. Au instalat o casă de marcat, primești un bon fiscal pe care i-l fluturi sub nas portarului, tu rânjind, el scrâșnind din dinți. Probabil că toți portarii din spital își caută de lucru, nu atât din cauza banilor, cât a puterii de care sunt lipsiți. Măcar undeva, la o școală, să își poată umfla mușchii:
- Ai întârziat, a sunat clopoțelul, nu mai ai voie să intri !
Sunt sigur că taxa de intrare în spital a fost inventată de aceeași minte diabolică de la primărie, care a inventat taxa de intrare în Mamaia și taxa de protecție a firmelor. Aștept cu interes să văd ce alte taxe ne mai așteaptă.

Alt caz recent. Îți spusesem că ginerele meu a vrut să asiste la naștere. N-a reușit. Motivul refuzului - carantină din cauza gripei porcine ! În tot spitalul se circulă ca pe bulevard, singurele locuri unde carantina se aplică sunt sălile de naștere. E adevărat că o parte din tați sunt cam porci. Dar gripat nu părea să fie niciunul.

Maternitatea e în carantină
Dintr-un motiv concret, gripa porcină,
Căci s-ar putea, de la vreun sugar,
Din porc în porc, s-ajungă la primar.


28.07.2009

.  | index










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!