poezii
v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 

Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 1842 .



Încă nu
personale [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [katy ]

2011-02-06  |     | 



Păsări negre care
sunt și prin cimitire.
Unii le numesc ciori,
alții corbi.
Nu știu exact
care e diferența,
dar știu
că-s mai timide
decât hulubii.
Așa și nu am reușit
să le hrănim,
decât după câteva
încercări.

Ne-am dus la
cimitirul Doina,
fiindcă acolo e
liniște.
Ne-am plimbat mult
printre morminte.
Nu l-am găsit
pe cel a lui
Vlad Ioviță,
dar am văzut
mormântul lui
Alexei Mateevici.

Era în preajmă
un bust
care întruchipa un
bărbat.
Din nasul lui atârna
un țurțure imens.
M-a amuzat monumentul.
Nu m-am putut
abține din râs
nici când citeam
unele epitafuri.

Ne-am bătut
cu niște țurțuri
desprinși
dintr-un acoperiș.
Cu fiecare lovitură,
țurțurii scădeau
din lungime.

La valea morilor
era un frig
care ajungea la oase.
Nu prea simțeam
pâmântul
când pășeam,
apoi tălpile
mi s-au încălzit
prea tare.
Am ajuns la
bibliotecă
și după câteva
minute petrecute
înăuntru,
mă simțeam
ca o bucată de carne
înghețată
pusă la decongelat.

De la o bucată
de zi, am tăcut.
Nu le-am vorbit
colegilor, și
nici cu
bibliotecara,
nu am vorbit,
cu profesorii, cu
șefa catedrei de
comerț,
cu directorul adjunct,
cu diriginta,
cu bătrânul din
troleibuz, care,
dupa ce
mi-a fredonat o melodie,
m-a întrebat în rusă
dacă e frumoasă piesa.

Atunci deja îmi
impusesem
să nu mai spun
nimic.
Am dat din cap
în semn afirmativ.

N-am vorbit cu
părinții,
cu sora, și nici
măcar cu mine
n-am vorbit
în voce.

Aveam o poftă nebună
să mă joc
de-a aruncatul bulgărilor.
Aș fi făcut
praf pe oricine.
Dar nimeni
nu mi-a răspuns
la provocări.
Toți colegii
mei parcă au îmbătrânit.
Băieții se grăbesc
să investească-n afaceri.
Fetele se fardează
și caută să facă
cât mai puține
mișcări.
Vroiam să arunc
în cineva,
când ieșisem din
școală,
dar n-am îndrăznit,
toți aveau
o înfățișare inocentă,
lipsită de intenții
rele, așa că
mi-am aruncat bulgărele
îndelung mototolit
într-un copac.
Aveam 4 sandvișuri
nemâncate în geantă
și o sticlă de apă plată
de 0,5.
Vroiam să mă duc
la librăria din mall.

Uneori mă simt
o piesă de mobilier.
Sunt scaunul
pe care stau
și trebuie
să-mi găsesc
o ocupație
oarecare,
ca să nu putrezesc
de plictis.
Când mă las absorbită
de activități,
pe masa mea se
adună căni din care
s-a băut ceai,
pahare din care
se bea apă, iar sub
masă se încâlcesc
tot felul de cabluri:
lampa de masă, acumulatorul
Nikon Coolpix pentru baterii,
acumulatorul de
telefon, prelungitorul
care duce electricitate
și-n cealaltă parte a odăii,
încărcătorul
pentru netbook, ruterul,
două baloane care ar putea
fi luate și drept jucării.

Soarele are atât
de puține
brațe
în nopți ca acestea,
și-n zile
cu lunecuș,
mai ales.

Îmi iau tristețea,
uite-o, e-n palme,
și o las, jos,
lângă ușă.

.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  CăUtare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!