Jurnal
Până la urmă
2 min lectură·
Mediu
Până la urmă
„Până la urmă oi muri și eu”, mi-a spus acum vreo 20 de ani, la OJT-ul din Baia Mare, Ion Burnar. Eram mai tineri atunci, și eu – și el, am râs, am zis că poetul poet rămâne, ori că iese din OJT-ul băimărean, ori că își bagă picioarele în istoriile literaturii române tot mai ambigue. Pe vremea aceea, Marian Ilea pleca în Italia. Pe vremea aceea nu exista Ioan Romeo Roșiianu, Dumitru Mariș, Dorin Ștef, Nicoară Mihali, prefecți, primari, încrengături politice – nici măcar Gheorghe Mihai Bârlea, nici măcar Gheorghe Pârja nu existau, abia de-și scotea capul un Gheorghe Peter de la Borșa.
Pe vremea aceea am crezut în Augustin Cozmuța, în Ion Bogdan (Dumitru Iuga), în Vasile Dragomir și în acest Ion Burnar – că restul mentorilor migraseră spre București ori se închiseseră în „turnul de fildeș”, după funestul an 1992, ale cărei urmări le încasăm azi cu vârf și îndesat.
Ion Burnar (și acum plâng, îmi curg lacrimile pe tastatură) mi-a spus când toată revoluția noastră din 1990 a devenit apă de ploaie: „Ștefane, Dorule drag, nu te uita la ei, tu ești un mare poet, tu trebuie să fugi din Baia Mare că ăștia îs ca și cânii, te-or mânca de ziu”. I-am lăsat pe Pârja, pe Marchiș, pe Bârlea să pună cu botul pe labe un Maramureș care nu le aparține numai lor.
Așa cum l-ați văzut pe Burnar: surd, insignifiant, umblând de la un ziar la altul pentru a mai aduna oarece leuți să trăiască, să-și poată plăti vodca la OJT, omul acesta mi-a spus ceva incredibil: „Nimeni nu-i profet în cetatea lui, Doruțule, mai bine ai pleca” – ceea ce am și făcut.
Voiam să lansez volumul „Scrum” la OJT în Baia Mare, cu el alături, să-i dau revista „Singur” unde, la pagina 3, la rubrica „Scriitorul cu scrisul de mână”, era el, Ion Burnar. Chiar am vorbit cu Vasile Dragomir să fac lansare acolo. Acum, ce rost mai are?
Odihnească-te Dumenezeu în pace, bun părinte al meu care mi-ai spus: „ăștia îs ca și cânii, te-or mânca de ziu”.
Ștefan Doru DÃNCUȘ
054.785
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Stefan Doru Dancus
- Tip
- Jurnal
- Cuvinte
- 353
- Citire
- 2 min
- Actualizat
Cum sa citezi
Stefan Doru Dancus. “Până la urmă.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/stefan-doru-dancus/jurnal/13957808/pana-la-urmaComentarii (5)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
Doamna Angela, acum plâng. Nici măcar nu știu ce să fac - să plec pe străzi ori să mă îmbăt...
0
Dumnezeu să-l ierte și să-i dea odihna cea de obște...
Cuvintele, versurile în care s-a tot spovedit
îi vor ține un loc luminos în lumea asta...
Cei mai mulți prieteni ai mei sunt sub iarbă, frate,
așa că te înțeleg...
Nu ne rămâne decât să-i pomenim...
Cuvintele, versurile în care s-a tot spovedit
îi vor ține un loc luminos în lumea asta...
Cei mai mulți prieteni ai mei sunt sub iarbă, frate,
așa că te înțeleg...
Nu ne rămâne decât să-i pomenim...
0
MUlțumec, prieteni.
Am ales plimbarea pe străzi.
Am ales plimbarea pe străzi.
0
Trist. Foarte trist și mai trist de atât este faptul că Doru Dăncuș l-a cunoscut iar noi, ceilalți, simțim dar nu simțim la fel.
Uneori cuvintele nu sunt de-ajuns. E bine că ai ales strada. Plimbările ne fac bine, știai?
Nu mai fi trist, e parte din viață și stingerea ei...
Poartă-l acolo unde trebuie, e cu tine!:)
Uneori cuvintele nu sunt de-ajuns. E bine că ai ales strada. Plimbările ne fac bine, știai?
Nu mai fi trist, e parte din viață și stingerea ei...
Poartă-l acolo unde trebuie, e cu tine!:)
0

întelegem ca o parte din dvs. a plecat odata cu el
scriitorii traiesc unele prietenii esentiale care uneori sunt adevarate fortarete pentru a suporta drumul creatiei
cu comapsiune