GPS

eram pe DN 52 când am simţit planeta
oprindu-mi-se undeva-n piept
zic la mişto
(dar mi-era frică)
săru'mâna doamnă
şi culmea
tipa răspunde torcând ca o pisică
de fapt scoate un fel de vuiet
îmi astup urechile
femeie vezi că-ţi bate o planetară
dar ea tocmai o luase la vale clătinând din cap
mai ştiu că rotea încet
cu gândul aiurea
m-a luat ameţeala

eu sunt

un fel de şofer profesionist
instalez modemuri
în general pe dealuri la mama dracu'
în tinereţe pe munţi
sau oriunde
(oricine aşteaptă altceva de la mine e un fraier)

stop

e amiază ies din DN 52
fac stânga în faţa primăriei
20 m de asfalt
pe urmă roţile trezesc pietrişul mărunt
din faţa cârciumii
frizeria clopotniţa dispensarul
şcoala
un carusel ruginit
livezile
casele aşezate
hambarele porţile viile
letargia
dar norii şi

setea

de culori
acea exaltare pe care bucolicul
o asociază schimbării de perspectivă
iar ştiinţa deficitului de oxigen
zoom pe ultimele gospodării
înfipte între râpe mirişti gorgane
cimitirul
lumină filtrată în geometrii domoale
răspântii cu urme uitate de căruţe
sau poate care de luptă
ne-linişte
diagonale cu pante abrupte şi mărăcini
torentele ultimelor zile
desenând acuarele nervoase în argilă
spaţii

play

presimţirea stării de vis şi de veghe
mă lasă pneurile asta e
îmi scot rucsacul şi încep să urc
pantofii rămân în clisă pana mea
îi arunc

infinitive

a merge desculţ pe deal venerându-l ca pe-o femeie obeză
poetizând
a-i săruta epiderma călduţă cu tălpile goale
a împlini astfel amorul datorat patriei mumă
cu paşi uimiţi de humă/cum s-ar zice
sau precum în

cele din urmă gerunzii

rotind în jurul fiinţei prevăzute cu foaie de parcurs
animând anonimatul platul uitatul întâmplatul
cu inima ca un motor în patru anotimpuri
şi soarele deasupra ca
o pompă de injecţie