poezii
v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 

Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 1349 .



Orpheus cultural Orpheus de chef Orpheus economic
personale [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [katy ]

2010-07-26  |     | 



(10.04)

Stau în al doilea rând de la masă. Mă uit cum vorbesc oamenii mari. Orpheus de la Uniunea Scriitorilor. Mă uit cum 100 de „tineri scriitori” golesc pahare cu apă plată. 5 minute în urmă, mergând pe 31 august, regretam că întârzii atât de puțin. Acuma regretul crește. Orpheus, aglomerație, ceva prost organizat și... de unde, Dumnezeule, avem noi atâția „scriitori” tineri?!
- Pssss, Ecaterina... Ecaterina... Psss... Bargan!
- Da! Întorc capul.
- Cum îmi stă părul? E bine dat sus sau mai bine jos?
- E în REgulă. SeriOs.
Se anunță membrii noi intrați în Uniunea Scriitorilor. Ce oficial! Ce superficial! Pentru Dumnezeu. Se aplaudă?! Groaznic. Mihai Cimpoi, parcă mai îmbătrânit, mai zăpăcit, mai sceptic, mai obosit. Aud niște șoapte în apropiere, de data aceasta cu timbru' jos.
- Ecaterina... eu mă car. Îți aduc cartea la cenaclu. Salut salut.
„La naiba’, vreau și eu să mă car de aici... Ce plictiseală!”, mă gândesc. Dar rămân. Not my lucky day. Dezgustător cum fiecare își face publicitate pe gratis. O mulțime nebună de guri care respiră aici. Nu știu cu cât rost. Tineri care nu prea au citit. Mă gândesc la mentorii lor, care le bagă prostii în cap, care nu-i învață cum trebuie, mă gândesc la toți descreierații care adună în jurul lor, doar ca să-și dea importanța de care au dus lipsă toată viața. Iată, generația din Portret, anii 80, e puternică. Emilian Galaicu-Păun își susține ideea deja bine știută cu privire la faptul că nu are rost să debutezi tânăr „sunt scriitori pe care îi urmăresc de ceva vreme și care mi se par foarte buni la ora actuală. Dacă o întreb pe Aurelia Cojocaru dacă e foarte mândră de cartea cu care a debutat și pe Aurelia Borzin la fel dacă este foarte mândră, chiar dacă a mai luat un premiu al ICR-ului adică să intri în literatură se intră foarte greu adică chiar trebuie să debutezi cu brio...” (*). Apoi, Leo Butnaru, după un discurs mai scurt, întreabă, sau spune „De ce ați venit aicea?”. he he. Zâmbesc și eu. Chiar ce mai căutăm și noi aici?
Poeți intelectuali, lipitori, meduze invizibile, cârtițe, muște, șobolani, balauri... În Uniunea Scriitorilor poți întâlni orice. Terifiant e faptul că o copiliță de clasa a V-a a citit un poem mai bun decât poemele pe care le-au citit vreo 4 membri noi intrați acum în Uniune. Sau poate că asta e bine, pentru generațiile care vin. În partea a doua a butaforiei literare, că a avut și o parte a doua, s-au citit texte. Nicolae Popa, după lecturile ascultate, a spus că trebuiau să vină aici mai puțin de jumătate dintre cei prezenți. I-a îndemnat pe tineri să se înregistreze pe poezie.ro, să treacă atelierul, deși nu e mereu just, să fie ei singuri în lupta cu literatura. Zice că suntem chiar vreo 5 agoniști pe aici, dar eram vreo 7, din câte am numărat. Și mai adaugă că abia așteaptă să discutăm, acolo, pe forumul siteului. Stau și mă întreb cam unde e forumul și dacă există... Ceva mai devreme, când mai că s-au epuizat toți voluntarii, Nicolae a replicat zâmbitor „poate trecem și la poeți?”... Înghiontită.
- Hai, îmi zic Aureliile din stânga, citim în ordine crescătoare, după vârstă, haide, hai, de la cel mai mic!
Mi-am făcut un plan diabolic să scap cu un distih, ca să nu plictisesc lumea degeaba, dar n-a mers. Oamenii scriiturii nu pricepeau că există și așa autosuficiență publică în literatură. Iar Arcadie Suceveanu îmi tot repeta că nu se aude. "Citește, citește, citește... mai tare, mai tare!" aud din câteva direcții și mă dau bătută. Găsesc memoria full la pagina 39.
- Þipă-le un pic, îmi zice Aurelia.
Zâmbesc. Cumva totul s-a terminat fără conflicte.
(16.57)
- facem poze?
- facem.
- unde?
- nu știu.
- am nevoie de o oglindă.
- este, uite, în hol.
- hai lângă Eminescu.
- e de fapt un picior de Eminescu.
- ha ha... pe-un picior de Eminescu în loc de pe-un picior de plai.
(...)
- Mergem să stăm la un suc sau la o înghețată?
- Da.
- Serios, chiar vrei?
- Vreau. Luăm de la un chioșc sau mergem la cafenea cu terasă?
- Cafenea.
- Bine, o cafenea.
- Uite-l pe Nicolae Popa. Fă-ne o poză.
- Ok, stați așa.
- Ecaterina, tu în ani crești, dar de slăbit te faci tot mai micuță.
- Viața nu ne lasă fără griji. O să încep să beau cafea cu 3 lingurițe de zahăr în loc de 2.
(...)
- Nicolae, m-am fotografiat cu un clasic! Îi strigă Silvia din urmă.
Nicolae Popa își preface mersul dintr-unul firesc într-unul amețit, ca și cum e copleșit de compliment.
(...)
- Și totuși cafenea?
- Cafenea.
- Aici sau mai în jos?
- Hai poate...
- Eu zic să luăm ceva de la chioșc și să ne așezăm pe o bancă în parc.
- Bine.
- Serios?
- Da. Serios.
- Cola Light mare, Tornado și Delicecorn, vă rog.
Luăm loc pe o bancă de lângă havuz.
- Mi-am uitat înghețata.
- O aduc eu.
- Mersi (...)
- Cum ți s-a părut?
- Știi și tu...
- Da, știu.
- Nu mai vorbim despre.
- Nu.
- Știi ce tare m-au enervat liniuțele acelea din ultimul tău poem.
- Care?
- Acelea unde adică spun eu...
- Ar fi fost mai bine cu ghilimele?
- Nu.
- Cu italice?
- Nu.
- Dar cum?
- Simplu. Nu știu. Fără nimic. Dar nu trebuie să faci cum îmi place mie.
- Nici nu fac cum îți place.
- Știu.
- Mai vreau o înghețată
- Mai vrei o înghețată?
- Da.
- Ia-ți.
- Bine. Dar crezi că e bine?
- E bine, dacă vrei.
- Nu e prea mult?
- Nu
(...)
- Tună
- Tună
- Trebuie să...
- Da.

(17.02)

Cenaclul lui Dudu. Sau, mă rog, Vlad Ioviță, oficial vorbind. Ultima ședință în vara asta. Patru oameni. Afară plouă. Lungim discuția despre noroi, doar ca să ne mai țină în Bibliotecă. Când ni se face foame, ne întoarcem la Orpheus. O cafenea care deja îmi stătea în gât în și pentru ziua aia. Ca și toată scriitoricimea, de altfel. Se făcea o nuntă acolo, înăuntru, unde fusese dimineața conferință. Nepoțica lui Dumitru întreabă:
- Mirele și mireasa sunt scriitori?
- Da, Iuliana, sunt scriitori. Aici se căsătoresc scriitorii. Iar cei care nu sunt scriitori, dar își fac nunta aici, o fac pentru că le place mult de un scriitor de pe-aici.
- Un Dumitru Crudu de exemplu?
- Un Dumitru Crudu de exemplu...
:)
Când se face mai întuneric să plecăm, Diana îi aduce contul lui Dumitru.
76 lei. Dumitru cască ochii:
- Ceva e în neregulă aici. Ați calculat cu reduceri?
- Da, totul.
- Nu, nu, nu. Vă rog să recalculați.
Peste 5 minute vine Diana cu un cont împrospătat:
- Da, uitați-vă o eroare, nu am pus sucurile în cost. Acum e 86.
Dumitru ia foița și întreabă de proprietarul cafenelei:
- Vlad, ia uite dacă este în regulă contul acesta, că nu mi se pare just...
- Hmmm, da, nici nu e, sucurile astea două erau de fapt Jaffa și-s mai scumpe, adică contul ar trebui să zică suma și suma este... hmmm... 98 lei.
Dumitru se întoarce oarecum mulțumit că nu există șefi și mai mari prin preajmă și că i s-a făcut dreptate până la capăt.
- Uite că și Orpheus ne trage pe sfoară...
- ...de câteva ori pe zi...
- Da, și Orpheus.

_______________________________________________
(*) Emilian Galaicu-Păun: sunt scriitori pe care îi urmăresc de ceva vreme și care mi se par foarte buni la ora actuală. Dacă o întreb pe Aurelia Cojocaru dacă e foarte mândră de cartea cu care a debutat, și pe Aurelia Borzin, la fel, dacă este foarte mândră, chiar dacă a mai luat un premiu al ICR-ului, adică să intri în literatură, se intră foarte greu, adică chiar trebuie să debutezi cu brio. În acest sens, uitați-vă ce se întâmplă. Dan Coman a debutat la 27 de ani cu anul cârtiței galbene, într-un tiraj de 50 de exemplare la editura Junimea, și după aceste 50 de exemplare de la Junimea cartea a făcut... cartea a luat premiul de debut la Botoșani și după aceea mai multe edituri s-au bătut pentru această carte, care a apărut într-un tiraj decent, care se află la a treia, la a patra ediție. La fel Claudiu Komartin. A debutat cu păpușarul și alte insomnii la 21 de ani. Este la a treia sau a patra ediție. Sunt debuturi asumate. Sunt debuturi ale unor autori de fapt constituiți mai mult sau mai puțin, cel puțin ca lucrări. Este extrem de important, mai cu seamă pentru un debut, pentru că debutul este, dacă vreți, mitruganul, el bate, spune eu sunt cutare, cutărescu, cutărache... Debuturi din astea pentru bifări, pur și simplu, la colecția de dimplome, pe care le iei la olimpiadele școlare, în timpul studiului, și cu care vrei într-un fel să fii într-o facultate, nu mai interesează pe nimeni. Punctul doi. Cum se face că odată introdusă marfa, ea intră direct pe linie moartă. Mai mult decât atât, trebuie să se facă lansări de carte în librării. Librăriile trebuie să existe ca niște centre de interacțiune ale tinerilor, care să se vadă și să se cunoască. Mă bucur foarte mult că la Serile de poezie de la Librăria din Centru vine aproape incognito echipa de la Clipa, vine cel mai tânăr clipist Vladimir Beșleagă, pe care îl văd foarte interesat de fiecare dată. Vine Arcadie Suceveanu. Vine Leo Butnaru. Vine o anumită lume, care prezintă un anumit strandard de creație și aici ajungem la punctul doi. Cine face aceste cenacluri literare? Cum funcționează aceste cenacluri literare? În mod normal și firesc este ca o revistă să fie nucleul în jurul căreia să graviteze (...) este excelent să se facă această conferință a tinerilor, dar nu este o mișcare de bătaie lungă... Reiau o mică idee a lui Leo Butnaru pentru a nuanța. Sigur, atunci când scrii, ai contextul românesc și intri imediat în conexiune directă cu cei mai buni din generația 2000: Coman, Komartin, Vancu și mulți alții. Mi se pare foarte important că ei preferă să publice la editurile Chișinăuiene, pentru că asta face parte din paradigma de azi. Chiar se face comunicare. Generația 80 a realizat această comunicare intergeneraționistă, și nu numai, poate că s-a realizat un fel de comunicare dintre literatura română care se scrie aicea și literatura română care se scrie pentru tineri. Dincolo de faptul că trebuie să vă integrați perfect, să intrați în competiție directă cu valorile generației 2000... dar e nevoie și de o deschidere universală... îndemnul meu, cel puțin, este, pentru că sunteți o generație care vorbiți cel puțin două limbi străine, încercați să citiți foarte mult și din literaturi străine, încercați să traduceți. Vreau să spun că inclusiv colegii domniilor voastre, tineri, foarte tineri scriitori de 20 și ceva de ani, sunt deja și excelenți traducători. Komartin este un excelent traducător de franceză. Traduce autori de mare valoare. Miza aceasta pe cultură, miza pe deschiderea spre literatură, este una atât existențială, pentru că, abia acum, cu acest background, veți intra, să zicem, pe deplin, în schema valorii. Mai spun o idee și după aceea cred că ar fi interesant să începem puțin să polemizăm. Pentru că, așa, ca și cum vorbim două... vorbim în ecou... Eu cred că în literatură se mai încearcă exact ca în rugby, se face pas înapoi. Este foarte important să vedeți cel puțin cu o generație în urmă care au fost mișcările. Nu pentru a limita, că nu cred că cineva acum ar putea să se afirme, imitându-l pe Ion Mureșan sau pe Ioan Es. Pop sau pe știu e cine din valorile certe ale generației trecute, dar fiindcă acești oameni au schimbat puțin paradigma, au mutat ceva, au împins limbajul într-o altă direcție, mingea nu a mai mers rectiliniu, tot timpul a mers foarte zigzagzat și în sensul acesta și la noi sunt poeți care au schimbat în toate planurile paradigma, în măsură ce și-au publicat, inclusiv ei, noile volume de poeme. Începând cu să zicem o cu totul altă poezie foarte elegantă, foarte rafinată, cu care venea Arcadie de la Cernăuți, la începutul anilor 80, Nicolae Popa cu timpul probabil și ce a urmat în anii 90, 2000 de fapt și, terminând cu mai tineri, de la noi, să zicem, același Baștovoi, sau Fruntașu, sau, mă rog, nu mai zic de Dumitru Crudu... și ultima, pentru a încheia, vedeți, este foarte importantă acea comunicare, nu atât pe modele generaționiste, dar, pe modele generale. Eu, de exemplu, dacă mă simt cumva mai îndepărtat de un anumit gen de poezii... care cântă meleaguri ori limbă, OK, poate sunt inspirate. Dacă pe mine, mai ales, de exemplu, mă interesează latura experimentală, latura inovatoare a poeziei... Sigur că voi încerca, inclusiv eu, să grupez în jurul meu tineri cu care am niște lucruri în comun. Este firesc să se întâmple așa. Toată admirația mea pentru ce a făcut aicea pe hol Nicolae Popa și Dumitru Crudu, care au formatat, dacă vreți, o generație, apropo, nu prea am văzut citați, dar sunt absolut câțiva tineri care fac cel puțin prin radicalismul lor. Este și Hose aicea, Gatman, Vlad Gatman, era aicea parcă, Corina Ajder, bine, a făcut mai puțin, dar mi se pare remarcabilă, Daria Vlas, iarăși cu câteva texte absolut remarcabile, Gamarț, care e plecat la București. Aceste nume oricum au fost o verigă de legătură spre generația asta mai tânără, care e așezată în jurul revistei Clipa. Eu cred că anume ei au fost fitilul acela care puțin a dinamizat limbajul de-aicea. Acum că eu sunt foarte încântat, să zicem, de evoluția domniilor voastre, n-aș spune, am toate rezervele, când vorbim de texte pe texte... sigur că este foarte mult de muncă acolo, pentru că este și un ritm al tematicii, atunci când mizezi pe un limbaj frust, mizezi pe firesc, pe lucruri din astea care puțin bat spre o anumită publicistică și spre o liniaritate a literaturii. E un risc asumat și puțin care iese onorat din această competiție. Oricum este mai bine decât să se cânte imnul și tot felul de ocloneli literare, pentru că literatura, cel puțin într-o primă fază, este și o foarte mare revoltă, o revoltă împotriva, ghilimele, bătrânilor încearcă un care limbaj nu trebuie neapărat să dezlocuiască celălalt limbaj, cum ar fi să explodeze, adică, eu, cel puțin, vă doresc să aveți forța aceasta de explozie, din care, mai apoi, dintre aceștia, se vor alege câțiva autori foarte premiați.


23 iulie 2010

.  | index










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  CăUtare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!