Ion Vãduva-Poenaru

Marea
Enciclopedie
Românã

Conceputã ºi coordonatã, la Editura
„Geneze”, de poetul, filosoful, eseistul,
scientistul ºi editorul Ion Vãduva-
Poenaru, Marea Enciclopedie Românã

se „adaugã cu modestie” suitei de enciclopedii
ºi dicþionare ivite în ultimii ani,
dorinþa expresã a colectivului fiind aceea
de a demonstra, „odatã în plus, unitatea
de neam ºi limbã a poporului nostru,
punând în evidenþã valorile ºtiinþifice ºi
culturale româneºti, prezente cu majuscule
pretutindeni în lume, în spiritualitatea
universalã”.
Nu cunoaºtem în întregime structura
amplului proiect editorial, dar, din
cuprinzãtorul argument ce deschide volumul
al X-lea, Scriitori ºi Filosofi, A-L
(Editura „Geneze”, Fundaþia Realitatea
Româneascã C.Þ., Bucureºti, 2009),
reiese cã în final vor fi 12 tomuri, fiecare
însumând aproximativ 500 de pagini ºi în
jur de 200 de personalitãþi cãrora autorii,
nespecificaþi la finalul fiºei, le contureazã
profilul.
Prezenþa în acelaºi sumar a scriitorilor
ºi filosofilor e justificatã de faptul cã membrii
colectivului au vrut sã reliefeze, „printre
altele, cã scriitorii români din toate timpurile
ºi de pretutindeni au dimensiunea
profunzimii filosofice în tot ce gândesc,
întreprind ºi scriu” ºi cã filosofia
româneascã, ignoratã atât ieri, cât ºi azi,
se „constituie, profund, ca o dimensiune
esenþialã a culturii naþionale”, participând,
„în felul ºi cu proprietãþile ei, la croirea
spiritualitãþii româneºti, instituind note
fundamentale ale acesteia”.
Militând pentru o evaluare ºi reevaluare
continuã a valorilor, autorii ºi-au propus,
totodatã, sã analizeze cele douã
fenomene, literar ºi filosofic, într-o
„deplinã obiectivitate, neþinând cont de
nici un fel de criteriu aleatoriu ºi perimat,
local în timp ºi spaþiu sau extins în hotare
nefireºti”, ºi sã se situeze, pe cât posibil,
„cât mai departe de adeziuni sau adversitãþi”
ori de „mistificãri de ordin personal
sau de grup”. Altfel spus, o întreprindere
pur ºtiinþificã, menitã sã aducã în primplan
personalitãþile cu adevãrat mari ale
culturii române din domeniile abordate ºi,
într-o Europã multiculturalã, sã demonstreze,
prin ele, cã „limba ºi literatura, cultura
noastrã perenã ºi extrem de bogatã,
(da, extrem de bogatã) va contribui, pe
mai departe la îmbogãþirea hãrþii spirituale
a Europei ºi a lumii”.
Cine sunt, aºadar, cei selectaþi sã ne
legitimeze pe „frontispiciul culturii
europene”? De la prozatorul Ion
Agârbiceanu la poetul Emil Lungeanu, în
tomul amintit, ºi de la poetul, prozatorul ºi
dramaturgul Alexandru Macedonski la
poetul ºi ziaristul Horia Zilieru, în volumul
al XI-lea, Scriitori ºi Filosofi, M-Z (acelaºi
tandem editorial, 2009), sunt aproape
380 de nume mai mult sau mai puþin
importante ale culturii române, dintre care
nu lipsesc Tudor Arghezi, Eugen Barbu,
Ion Barbu, Lucian Blaga, Ana Blandiana,
Nicolae Breban, Augustin Buzura, I. L.
Caragiale, George Cãlinescu, ªerban
Cioculescu, Ion Creangã, ªt. A. Doinaº,
Geo Dumitrescu, Mihai Eminescu,
Octavian Goga, B. P. Haºdeu, Nicolae
Iorga, E. Lovinescu, Titu Maiorescu,
Nicolae Manolescu, Fãnuº Neagu,
Hortensia Papadat-Bengescu,
Perpessicius, Camil Petrescu, D. R.
Popescu, Marin Preda, Liviu Rebreanu,
Mihail Sadoveanu, Mihail Sebastian,
Eugen Simion, Marin Sorescu, Nichita
Stãnescu, Urmuz, Tudor Vianu ºi, dintre
filosofi, Petre Andrei, Dan Bãdãrãu,
Alexandru Boboc, Petre Botezatu, Gh. Al.
Cazan, Vasile Conta, Teodor Dima, Mihai
Drãgãnescu, Anton Dumitriu, Mircea
Florian, C. D. Gherea, C. I. Gulian, Ion
Ianoºi, Gabriel Liiceanu, Andrei Marga,
Achim Mihu, Constantin Noica, H. R.
Patapievici, Ilie Pârvu, Ion Petrovici,
Andrei Pleºu, Titus Raveica, C.
Rãdulescu-Motru, D. D. Roºca, Florea I.
Stan, C. Stere, Alexandru Surdu, Vasile
Tonoiu, Ion Tudosescu, Teodor N.
Þârdea, Nicolae Vaschide, Gheorghe
Vlãduþescu, Mircea Vulcãnescu.

E lãudabil actul de recuperare a scriitorilor
ºi filosofilor din diaspora (ªtefan
Baciu, Martha Bibescu, Nina Cassian,
Matei Cãlinescu, Emil Cioran, George
Ciorãnescu, Ioan Petru Culianu, Mircea
Eliade, Paul Goma, Grigore Gafencu,
Eugen Ionescu, Nae Ionescu, Monica
Lovinescu, Bianca Marcovici, Bujor

Nedelcovici, Petru Popescu, Horia
Vintilã), a celor aruncaþi în închisorile
comuniste (Nichifor Crainic, Radu Gyr,
Petre Þuþea, Vasile Voiculescu), a autorilor
ºi gânditorilor din Republica
Moldova, dar surprinde prezenþa profilurilor
unora dintre coautori, care, prin
operã ºi activitate, nu se încadreazã nici
pe departe în cele douã domenii abordate,
precum ºi a altora (esteticieni, sociologi,
teologi, regizori, enciclopediºti
etc.), care se interfereazã în micã mãsurã
cu acestea. Sunt, apoi, destule nume
care, prin operã, nu aveau ce sã caute
într-o asemenea enciclopedie ºi,
bineînþeles, numeroase altele, absente.
Cãutându-i pe reprezentanþii noºtri, am
regãsit în sumar doar o parte din cei pe
care ne aºteptam sã figureze ºi, dacã
între colaboratorii principali ai enciclopediei
nu s-ar fi numãrat scriitorii George
Chirilã ºi Ion Rotaru, bãcãuani prin
obârºie, probabil numãrul lor ar fi fost ºi
mai mic. Cititorii de pretutindeni au,
aºadar, la îndemânã date despre viaþa ºi
opera lui Vasile Alecsandri, George
Bacovia, George Bãlãiþã, Ioan Cãianu,
Radu Cârneci, George Chirilã, Ion
Frunzetti, Constantin Galeriu, George
Genoiu, G. Ibrãileanu, Solomon
Marcus, Alexandru Piru, Ioanid
Romanescu, Ion Rotaru (coordonator
special), Mihail Straje, Tristan Tzara,
Eugen Uricaru, C. D. Zeletin ºi ªtefan
Zeletin. Puþini, foarte puþini, în comparaþie
cu cei incluºi în alte dicþionare similare!
Precauþi ºi conºtienþi de absenþele de
marcã, alcãtuitorii celor douã volume ºiau
cerut, tot în argument, scuze faþã de
cei încã în viaþã, promiþându-le o rectificare
majorã în urmãtoarea ediþie. Pânã
atunci vor mai avea însã de corijat
destule alte lucruri, începând de la citarea
exactã a surselor (la bibliografia criticã
aferentã fiºei lui Ioanid Romanescu, de
exemplu, sunt indicate doar numerele
revistelor citate, fãrã a se specifica anul)
ºi pânã la cea a datelor biografice (ªtefan
Zeletin, bunãoarã, s-a nãscut la
Burdusaci, nu la Burduºeni; lui Al. Piru i sa
dedicat o „monografie specialã”: Simion
Bãrbulescu – Introducere în opera lui Al.
Piru, Editura „Carminis”, Piteºti, 2002; la
fel cum C. D. Zeletin i-a consacrat rudei
sale o carte de referinþã: ªtefan Zeletin,
contribuþii documentare, Editura „Corgal
Press”, Bacãu, 2002, neconsemnatã nici
între volumele autorului º.a.m.d.).
Chiar dacã are un titlu derutant (Marea
Enciclopedie Românã. Secþiunea I.
Enciclopedia marilor personalitãþi din istoria,
ºtiinþa ºi cultura româneascã de-a lungul
timpului ºi de pretutindeni. Scriitori ºi
Filosofi. A-L, respectiv, M-Z) ºi în privinþa
acurateþei textelor se pot face unele
observaþii, pe ansamblu efortul colectivului,
restrâns ca numãr, meritã a fi catalogat
drept meritoriu, cele douã volume
fiind utile unei largi categorii de utilizatori,
începând cu elevii, studenþii, cadrele
didactice ºi sfârºind cu toþi cei interesaþi
de o asemenea sursã sinteticã de informare.
Cornel GALBEN

sursa:
Ateneu, 22 februarie, 2010, Bacau