e primăvară. moartea îşi plantează în grădină cruci mari de marmură
miroase a fum şi a tămâie cântecul ei de leagăn

poteci de aramă printre narcise cu zâmbet procustian
un buncăr într-un sâmbure
etc

crucile se apleacă sfios îşi pun mâna pe umărul tău
se prefac pe loc în piatră de nu le eşti fiu/ fiică



o cruce orfană în vârful dealului
de la subsuori, singurătatea-ntr-un cocon - inima ei albă
voal fin din pânză de păianjen
broboane de rouă în loc de pietre swarovski
↓
o mireasă în tălpile goale


dimineaţa ancorează pe pământ sfânt
eu eşuez ca de fiecare dată pe malurile privirii tale din marmură

prima picătură de ploaie sparge pământul
într-un pumn de coji în care a putrezit trezirea